America fara etaje, jurnalul calatoriei intreprinse de cei doi scriitori in Statele Unite ale Americii in 1935-1936, este o carte care demonstreaza din plin umorul lor devenit deja celebru si un spirit de observatie iesit din comun, sustinut de o curiozitate nepotolita.

In timpul drumului cu masina de-a curmezisul Statelor Unite, de la Atlantic la Pacific si inapoi, Ilf si Petrov, secondati de neobositul si memorabilul Mr. Adams, viziteaza locuri arhicunoscute si orasele uitate de lume, celebritati si proletari, excentrici si insi banali.

Observatiile lor, care surprind trasaturile definitorii ale culturii si civilizatiei americane, ramin si astazi la fel de actuale.

Pentru cititorul care nu se lasa inselat de stratul de var al ideologiei oficiale, indispensabila in momentul si contextul aparitiei cartii, America fara etaje este o fresca bogata in detalii a doua lumi – a doua universuri – ale caror asemanari si deosebiri, prezentate intr-un joc ingenios de umbre si lumini, contureaza fizionomia intregului secol al XX-lea.
 
Recomandari

1) „Multa lume isi imagineaza ca America este tara zgirie-norilor, unde zi si noapte auzi huruitul metrourilor subterane si aeriene, mugetul infernal al masinilor si tipetele disperate si neintrerupte ale agentilor de bursa care umbla printre zgirie-nori fluturind in fiecare clipa actiunile in cadere.

Este o imagine solida cu care ne-am deprins de multa vreme. Fireste, toate acestea exista: si zgirie-norii, si caile aeriene, si actiunile in cadere. Dar ele sint atributele oraselor New York si Chicago…

In New York sint foarte multi zgirie-nori. In Chicago ceva mai putini. In alte orase mari sint doar citiva – doi sau trei. Ei se inalta cumva singuratici, ca niste turnuri de apa sau ca niste foisoare de foc. In orasele mici nu exista zgirie-nori. America este cu precadere o tara fara etaje sau cu unul singur.” (Ilf si Petrov)
 
2) „Efectul produs de comicul lui Ilf si Petrov decurgea din faptul ca obiectele descrise de ei nu corespundeau cu reprezentarile lor general acceptate, ambigue, iar procedeele abile ale satirei celor doi scriitori dezvaluiau astfel insasi esenta oamenilor si a evenimentelor. Imaginile create de ei erau surprinzatoare, dar exacte. Necrutatoare in exactitatea lor.” (Lev Slavin)
 
3) „S-a vazut ca dupa zece ani de lucru impreuna aveam acelasi stil. Iar stilul nu trebuie creat artificial, pentru ca este expresia celui care scrie, cu toate particularitatile lui spirituale, ba chiar si fizice.

In opinia mea, stilul este ceva ce nu poate fi supus analizei. Oricum, dupa moartea lui Ilf, un critic deosebit de inteligent, patrunzator si atotstiutor a analizat America fara etaje cu convingerea ferma ca va stabili cu usurinta cine ce capitole a scris, dar n-a reusit sa identifice corect nici macar un capitol.

E limpede, asadar, ca stilul nostru era expresia particularitatilor spirituale si fizice ale amindurora.” (Evgheni Petrov)