Anticancer este un bestseller international. A fost lansata în 2007 în SUA si în Franta, înregistrând vânzari record de sute de mii de exemplare.

Problema cancerului este una care priveste un numar imens de persoane. În Europa si în cele doua Americi, unu din patru oameni este afectat de aceasta maladie.

 Autorul, dr David Servan Schreiber s-a îmbolnavit de cancer si a reusit sa se salveze prin mijloace proprii. Acest lucru, dublat de faptul ca el era deja un cercetator al acestei maladii înca dinainte de a se îmbolnavi, a facut ca aceasta carte si mijloacele pe care le propune pentru invingerea bolii sa suscite un imens interes din partea publicului.

Autorul acestei carti, dl. David-Servan Schreiber, este un medic, profesor universitar, cu un bogat bagaj de experienta în domeniul medicinii integrative.

El ne va demonstra modul în care, prin intermediul unor simple modificari aduse regimului alimentar, stilului de viata si atitudinii generale, putem aborda în forta boala canceroasa, în paralel cu urmarea stricta a tratamentelor clasice, ori cum la fel de bine am putea evita cu totul aparitia acesteia.

Acesta nu este un tratat de biologie, ci un ghid practic de uz individual, inteligent alcatuit, care ne va permite sa facem cele mai bune alegeri în ceea ce priveste propria noastra sanatate si bunastare.

Despre autor: David Servan-Schreiber este un reputat neurolog, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina a Universitatii din Pittsburgh si membru al celor mai renumite asociatii de profil din Franta si Statele Unite.

Pe parcursul a peste douazeci de ani dedicati cercetarii, David Servan-Schreiber a cîstigat numeroase premii, dintre care amintim Premiul Societatii de Psihiatrie din Pennsylvania (2002), si a coordonat importante programe de studiu psihiatric.

Citeste un fragment din cartea Anticancer, de David Servan Schreiber

Profesorul T. Colin Campbell de la Universitatea din Cornell (SUA), autorul unuia dintre cele mai complete studii realizate vreodata asupra legaturii dintre cancer si obisnuintele noastre alimentare, si-a petrecut copilaria la tara. Poate ca apropierea lui de pamant l-a ajutat sa formuleze mai bine ca nimeni altul raportul dintre dezvoltarea cancerului si alimentatie.

Anume, el a comparat cele trei etape de crestere a tumorilor (initiere, promovare si progresie) cu etapele de crestere a buruienilor care invadeaza gradinile. Initierea este faza in care grauntele e pus in pamant.

Promovarea e faza in care samanta devine planta, iar progresia e perioada in care buruiana creste necontrolat, invadand celelalte plante din straturile gradinii, cararile dintre ele si toata curtea, pana afara, pe trotuar: o explozie nebuna si necontrolata, exact ca aceea declansata de cancer in organism.

Initierea (prezenta unei celule cancerigene) depinde in mare masura de genele noastre si de substantele toxice prezente in mediul in care traim (radiatii, produse chimice cancerigene etc.).

Promovarea (cresterea bolii) depinde, la fel ca si la buruieni, de existenta unor conditii indispensabile: un teren favorabil, in cazul lor, apa si soarele, in cazul cancerului, conditiile pe care noi insine le cream pentru ca boala sa se dezvolte. Iar ele tin, in primul rand, de alimentatie.

In cartea scrisa dupa 35 de ani de experiente asupra rolului factorilor nutritionali in dezvoltarea cancerului, Campbell trage urmatoarea concluzie: "Dezvoltarea cancerului poate fi reversibila, in functie de faptul daca prima micro-tumora aparuta in organism primeste sau nu conditiile necesare dezvoltarii sale.

La acest nivel, factorii nutritionali joaca un rol decisiv. Unii dintre ei hranesc cresterea cancerului. Altii o incetinesc.

Cancerul prospera atunci cand sunt mai multi factori favorabili decat defavorabili. Atunci cand factorii defavorabili domina, cancerul isi incetineste dezvoltarea sau chiar si-o stopeaza. Importanta acestei reversibilitati este enorma."

Cu alte cuvinte, de felul in care ne alimentam depinde infrangerea bolii.

Cativa ani mai tarziu, in revista englezeasca "Nature", cercetatorii in domeniul cancerului de la Universitatea din San Francisco au dovedit actualitatea acestei idei, chiar pe celule canceroase foarte agresive.

Daca mediul in care se afla tumora cancerigena e lipsit de factorii inflamatori necesari cresterii, ea nu reuseste sa se dezvolte.

Or, acesti factori inflamatori sunt direct tributari alimentatiei noastre. Printre ei se numara zaharul rafinat, lipsa acizilor grasi Omega 3, hormonii de crestere prezenti in carne sau anumite produse lactate.

La polul opus se afla alimentele "antipromotoare de cancer", prezente cu prioritate in fructe si legume.