Viata este un miracol ticalos de scurt (Octavian Paler)

La Octavian Paler autobiograficul se incarca de atributele mitologicului, iar mitologia antica – transformata in utopie personala – pulseaza de dramatismul «modern» al experientei biografice.

Aventuri solitare cuprinde trei trepte ale discursului de tip memorialistic, fiind alcatuita practic din trei carti autonome: un Jurnal la mare, unde solitudinea protagonistului e maxima; un Contrajurnal la mare, in care o croaziera a scriitorilor pe Marea Neagra si Marea Egee deschide contemplatia solitara spre «aventura» unei calatorii nu lipsite de pitoresc si invataminte; in fine, un mai amplu Jurnal american, unde contactul cu alteritatea radicala a Lumii Noi da nastere unei naratiuni dinamice si provocatoare.

Avem de-a face prin urmare cu trei ipostaze ale aventurierului solitar: contemplativul deziluzionat si nostalgic, observatorul moralist si estet, martorul critic si implicat.

Nu stiu daca Octavian Paler a avut ceva de cistigat de pe urma «melancoliilor si nostalgiilor» trecutului, a inactualitatii si a iluziilor sale pierdute. Dar literatura sa, cu siguranta, a avut.