N.D. Popescu (1843-1921) este un prolific prozator muntean (a scris nuvele si romane cu haiduci) si culegator de folclor, foarte popular la sfârsitul secolului al XIX-lea.

S-a nascut în Bucuresti si a studiat la gimnaziul „Gheorghe Lazar“, dupa care a absolvit colegiul „Sf. Sava“. Începând cu 1861 lucreaza ca functionar la Ministerul Afacerilor Straine vreme de peste 30 de ani.

 ÃŽntre timp, începe sa editeze numeroase calendare, almanahuri, reviste (Calendarul istoric si literar, Calendarul Daciei, Calendarul basmelor etc).

Pe lânga alte brosuri, cele mai multe nedatate, cea mai însemnata si cuprinzatoare culegere de basme publicata de N.D. Popescu este Carte de basme (3 volume, Editura H.Steinberg, 1892).

Mihai Eminescu (1850-1889) este cunoscut publicului român într-o mult mai mare masura pentru opera lirica, pentru prozele sale romantice sau activitatea jurnalistica, decât în calitatea sa de culegator de basme.

Cu toate acestea, interesul fata de folclor al scriitorului nascut la Ipotesti reprezinta o constanta fundamentala a operei sale.

În 1869 înfiinteaza, alaturi de alti prieteni, cercul literar Orientul, scopul declarat fiind acela al culegerii de basme, poezii populare si alte creatii folclorice.

Pe lânga basmele culese din gura poporului, Eminescu este si autorul basmului cult Fat-Frumos din lacrima, publicat în 1870 în Convorbiri literare, text care a marcat debutul sau în proza.