Petre Ispirescu (1830-1887) este un cunoscut folclorist si prozator, numele sau fiind cel mai adesea asociat cu basmele populare românesti.

Se naste si traieste în Bucuresti, tatal sau fiind frizer. Se pare ca mama, de origine transilvaneana, i-ar fi insuflat înca din copilarie placerea de a asculta, de a retine si de a istorisi la rândul sau basme.

La insistentele mamei, începe scoala pe lânga diferite biserici, dar din pricina lipsurilor materiale se vede nevoit sa renunte la studii de la o vârsta frageda si se angajeaza ca ucenic pe lânga o tipografie.

Cu timpul, ajunge sa conduca sau chiar sa detina tipografii (lucrând la Nationalul, Tipografia Academiei Române etc.), meseria facilitându-i întâlnirea cu numerosi carturari si oameni de cultura de prim rang, precum A.I. Odobescu, N. Filimon sau B.P. Hasdeu, care îi încurajeaza interesul si preocuparea pentru studierea creatiilor folclorice.

În 1862 publica în teranul român primul sau basm, Tinerete fara batrânete si viata fara de moarte. Zece ani mai târziu, vede lumina tiparului volumul Legende si basmele românilor. Ghicitori si proverburi.

Colaboreaza frecvent la numeroase reviste si publicatii: Convorbiri literare, Familia, Revista literara, România libera, Tribuna, Columna literara, Dorobantul. În timpul vietii, i-au mai fost publicate volumele: Snoave sau povesti populare (1873-1874), Ispravile si vieata lui Mihai Viteazu (1876), Din povestile unchiasului sfatos. Basme pagânesti (1879), Pilde si ghicitori (1880), Legende sau basmele românilor (1882), Basme, snoave si glume (1883), Din povestile unchiasului sfatos. Despre pomul Craciunului (1886), Povesti morale (1886). Se stinge din viata pe 27 noiembrie 1887, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.