Dupa ce începi sa cunosti lumea, descoperi ca metropolele, oricât de întinse si de rafinate în arhitectura ar fi ele, au, în buricele lor, o Strada Mare. Multe Strazi Mari nu-si mai pastreaza numele dintâi, pentru ca primarii si administratiile, indiferent de regimul politic, de traditie, de mersul vremurilor, aici îsi masoara vanitatile, la numele bulevardelor „din centru”.

La începuturi Calea Victoriei a fost o Ulita Mare spre Sarindar, unita, cum ar zice poetul, „în cuget si-n simtiri”, dupa izbânda în razboiul de la 1878, cu Drumul Brasovului. Cum se întâmpla adesea, cu toate cuvintele intens frecventate, acestea îsi pierd întelesurile de baza, dar se încarca de sensuri noi. Devin un fel de sipete în care toata lumea aduna valori afective. Românii, chiar si aceia care n-au calcat-o niciodata, tin cu Calea Victoriei o legatura sentimentala.

Nu trebuie sa realizezi importanta unui lucru, ca sa-l iubesti si sa-l iei de simbol, de purtator de interese. Toata românimea are un oarece interes în Calea Victoriei, desi putini sunt pregatiti sa-l defineasca. Destui sunt cei – daca nu cumva majoritatea – care nu stiu si nici macar nu-si pun problema carei Victorii îi e închinata Calea.

In nici un caz „victoriei asupra fascismului” sau „victoriei socialismului la orase si sate”. Trebuie – gândeste cetateanul – sa fie vorba de o mare Victorie Nationala, daca nu cumva de o suma de Victorii, de Victoria ca, uite, Bucurestiul era doar un târg amarât, pâna nu demult, pâna acum doua veacuri, iar azi e în rând cu mari metropole.

Numele strazii nu mai are nimic eroic. Nu poti însa sa vii în Bucuresti si sa nu faci câtiva pasi pe Calea Victoriei. La fel cum nu poti spune ca ai fost la Paris, daca n-ai mirosit nitel aerul de pe Champs Elysées; la New York, daca n-ai traversat macar Fifth Avenue; la Moscova, daca nu te-ai preumblat pe Arbatskaia...

Calea Victoriei e un fapt unic de personalitate urbana subînteleasa: asa ar fi aratat tot Bucurestiul, daca am fi putut, daca ne-ar fi dat mâna, daca constructorii lui ar fi fost suficient de luminati, ca sa faca din Calea Victoriei o unitate de masura a calitatii de oras. Mai multe Cai ale Victoriei în Capitala ne-ar fi deprins desigur sa o cinstim mai mult pe prima.

Tudor Octavian

Editii disponibile in limba romana si engleza