Calatoria inimii, calea iubirii constiente
Dat fiind ca barbatii si femeile descopera ca nu se mai pot baza pe vechile roluri si formule pentru a se întelege, relatia intima reclama un nou tip de onestitate si constientizare, disponibilitatea de a renunta la tiparele învechite si de a cultiva noi abilitati.
"Calatoria inimii" ne arata cum putem face fata provocarii învatând sa privim dificultatile ca pe oportunitati de a ne largi viziunea asupra aceea ce suntem si de a ne spori capacitatea inter-relationare. Aceasta este calea iubirii constiente
Citeste un fragment din cartea Calatoria inimii, de John Welwood
Cînd ne îndragostim, experienta noastra e atît de captivanta, încît trecem usor cu vederea potentialele probleme dintr-o relatie.
Mai tîrziu însa, cînd ele se dovedesc dificile sau greu de gestionat, avem nevoie de ceva mai mult decît simpla inspiratie. Aici intervine problema angajamentului. Angajamentul înseamna sa alegi sa lucrezi cu obstacolele ce interfereaza cu fluxul liber al iubirii, atît în tine, cît si în relatie.
Acum însa, nu mai e atît de clar ca în trecut de ce doi oameni trebuie sa jure ca vor ramîne împreuna si sa persevereze cînd apar probleme si obstacole între ei. Avem putine exemple ale felului cum ar arata un angajament sanatos si viu între doi oameni.
Vechiul model - bazat pe datorie - transforma angajamentul într-un fel de adeziv. Atît de multi dintre parintii nostri "au ramas împreuna pentru copii" sau din teama dezaprobarii familiei, sacrificîndu-si evolutia, integritatea si libertatea, încît nu e deloc surprinzator ca notiunea de angajament pe termen lung nu mai trezeste entuziasmul generatiilor tinere de azi.
La cealalta extrema, multe cupluri decid sa se casatoreasca dintr-o speranta idealista, fara sa se gîndeasca atent la ce presupune acest pas. Îsi imagineaza ca sentimentele lor romantice vor fi suficiente ca sa-i tina împreuna. Apoi, cînd perioada de gratie se termina si apar conflictele, sînt nepregatiti sa faca fata situatiei.
În trecut, angajamentul era definit si impus unui cuplu de societate si familie. într-o casnicie traditionala aranjata, un barbat si o femeie trebuia sa jure sa ramîna împreuna toata viata chiar fara sa se cunoasca.
Pe un astfel de fond, nu e surprinzator ca angajamentul e înconjurat astazi de o aura atît de mare de inconstienta si ca multi dintre noi intra într-o casnicie pe jumatate adormiti. Acum, cînd presiunile exterioare nu mai impun sau sustin angajamentul unui cuplu, e nevoie de o abordare mai constienta.
A sta împreuna e doar o mica parte a ceea ce presupune angajamentul autentic, doar expresia exterioara a unei dedicari interioare.
Esenta unui angajament viu este devotamentul a doi oameni fata de dezvoltarea lor simultana, care se poate baza doar pe un angajament primar al fiecarui individ de a se deschide complet catre viata însasi.
Initial, doi parteneri nu pot sti sigur ce cauta împreuna sau cît de departe poate merge relatia lor. Testînd însa forta legaturii dintre ei - profunzimea iubirii lor si capacitatea de a face fata provocarilor ei - le devine tot mai clar locul relatiei în viata lor si o pot astfel onora si exprima mai plenar.
În loc sa înceapa cu o promisiune - "pîna cînd moartea ne va desparti" - spusa la altarul de cununie, angajamentul constient e ceva ce se dezvolta gradat. E un stadiu mai avansat al unei relatii care a evoluat din depasirea cu succes a multor probe si provocari anterioare. Un astfel de angajament e treaz si viu.
Spre deosebire de ceva nascut din datorie, speranta sau idei preconcepute, se naste organic din însusi procesul de maturizare a relatiei, si e plin de pasiune, prospetime si spontaneitate - esenta iubirii.
Despre autor: John Welwood este redactor al Journal of Transpersonal Psychology si activeaza ca profesor, îmbinînd învataturile budiste cu practicile psihologice occidentale.
Lucrarile sale pornesc de la premisa ca toate problemele ce sînt încadrate traditional în sfera psihologiei au o baza spirituala, hotarîtoare pentru pasii înspre vindecare.
A publicat sase carti în care îsi sustine teza completarii psihologiei cu prescriptiile orientale si profeseaza ca psihoterapeut.