''Capcanele istoriei - Elita intelectuala româneasca între 1930 si 1950''
De mai bine de douazeci de ani, istorici de toate vârstele si coloraturile sunt dominati de obsesia comportamentului public al intelectualilor români în secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la înaltimea prezidiului unui complet de judecata morala, adesea fara a se putea administra toate probele unui dosar încâlcit, dar si fara întelegerea deplina a naturii umane.
Daca nu sunt considerati de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel putin datori cu atitudini exemplare. Însa atunci când, între 1930 si 1950, membrii elitei intelectuale, odata cu societatea, trec prin mai multe schimbari de regim, adevarata miza a discutiei este omenescul, cu toate nuantele sale.
Era nevoie, dupa un lung sir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fina a unui istoric precum Lucian Boia care sa pondereze si iacobinismul, si îngaduinta fata de cei care, în numai doua decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte si de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.
„Am zice ca intelectualul, mai ales el, ar trebui sa fie un om liber. Nu înseamna ca si este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice si presiunilor ideologice.
Într-un fel sau altul, cariera lui e dependenta de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar si, fara doar si poate, într-unul totalitar).
Nu putini intelectuali au de altfel fascinatia Puterii; se simt ei însisi mai puternici, adapostiti la umbra ei. În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a gasi de fiecare data argumente potrivite pentru a justifica si a se justifica. Mai ales atunci când i se pare ca istoria si-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil.“ (Lucian BOIA)
LUCIAN BOIA, nascut în Bucuresti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti.
Opera sa, întinsa si variata, cuprinde numeroase titluri aparute în România si în Franta, precum si traduceri în engleza, germana si în alte limbi.
