În iunie 1934, André si Clara Malraux calatoresc din nou.
Nici un roman al lui Malraux nu se petrece în Franta, în afara de câteva capitole din ultima sa carte, Les Noyers de l'Altenburg.
De la obtinerea Premiului Goncourt pentru Conditia umana, în 1933, si în pofida unei experiente în Yemen în cautarea regatului reginei din Saba, la începutul lui 1934, el nu mai are subiecte. URSS?
"Romanul meu se va petrece în Persia si la Baku", declara el la 18 iunie 1934 pentru Literaturnaia Gazeta. si-a visat uneori operele fara sa izbuteasca sa le termine. Or, creatorul lui Garin si al lui Borodin nu cunostea înca Rusia. Se va duce pâna în Siberia si va lua note în cursul calatoriei (dintre care câteva anecdote, note scurte, vor reaparea în Oglinda Limburilor).
Acest carnet îl publicam noi acum integral. "Cele mai mari opere literare ale timpurilor moderne au fost, aproape fara exceptie, opere amare, dureroase, melancolice sau disperate.
Spectacolul omenirii asa cum era ea, asa cum este înca (asa cum va fi mereu, ar vrea sa ne faca sa credem aceia împotriva carora noi ne ridicam), acest lamentabil si rusinos spectacol a adus riduri pe fruntile poetilor si le-a încarcat privirea de îngrijorare.
Munca blestemata; pamântul devenit "lumea asta de jos", asimilat unei "vai a mizeriei"; regretul dupa un paradis pierdut; omul considerat drept un "rege decazut care îsi aminteste de ceruri", un om fricos, rusinat, amarât, facând din resemnare întelepciune si transferând spre o viata viitoare tot ce e mai bun în sperantele lui, iata pâna astazi cele mai frumoase teme furnizate de religie poetului". ANDRÉ MALRAUX
