Drumul catre adevar si cunoastere este presarat cu obstacole. Doar cei care au renuntat la ego au putut parcurge in intregime acest drum al carui scop final este Iluminarea.
Oamenii confunda ego-ul cu propria persoana. Acesta este motivul pentru care nu au curaj sa renunte le el, de teama ca vor pierde ceva. Ego-ul este insa o iluzie, iluzia unor dorinte si ambitii pe care omul le identifica ca fiind proprii. Ele apartin de fapt lumii in care traieste, si nu propriului eu.
"Cartea despre ego" parcurge treptele cunoasterii, mai intai prin identificarea momentelor in care propriul eu se confunda cu ego-ul, apoi prin renuntarea pas cu pas la ego, cu ajutorul iubirii si meditatiei.
Fragmente Cartea despre Ego:
Ego-ul este ca un aisberg. Topindu-l cu flacara iubirii va disparea, devenind o picatura in ocean. (Osho) Drumul catre adevar si cunoastere este presarat cu obstacole. Doar cei care au renuntat la ego au putut parcurge in intregime acest drum al carui scop final este Iluminarea. Oamenii confunda ego-ul cu propria persoana. Acesta este motivul pentru care nu au curaj sa renunte le el, de teama ca vor pierde ceva. Ego-ul este insa o iluzie, iluzia unor dorinte si ambitii pe care omul le identifica ca fiind proprii. Ele apartin de fapt lumii in care traieste, si nu propriului eu.
[...]
Iubirea este prima experienta a fiintei in care ea se pune in rezonanta cu ceva in afara egoului ei. Ea reprezinta prima lectie prin care omul afla ca poate intra in armonie cu cineva care nu face parte din egoul lui, cu o femeie sau cu un barbat, cu un copil sau o mama. Daca inveti aceasta lectie, de ce nu ai intra in armonie cu intreaga umanitate? Daca armonia cu o singura persoana iti ofera atata bucurie, ce sentimente iti va oferi punerea la unison cu intreaga umanitate? Mai departe, daca poti intra in armonie cu intreaga umanitate, de ce nu ai face-o si cu lumea plantelor si animalelor? fiecare pas conduce la urmatorul.
Iubirea este o scara. Ea incepe cu o persoana si se termina cu totalitatea. Iubirea este inceputul, Dumnezeu este sfarsitul. Sa te temi de iubire inseamna sa ramai blocat in mica ta celula intunecata.
Omul modern traieste intr-o asemenea celula; el este un narcisist. Narcisismul este mare obsesie a mintii moderne.
El da nastere la o sumedenie de probleme, toate lipsite de semnificatie. Exista si probleme creatoare, care conduc pe nivelele superioare de constiinta. Altele nu conduc insa nicaieri. Cel mult te scufunda si mai jos.
Iubirea creeaza probleme. Ele pot fi evitate prin evitarea iubirii, dar retineti: acestea sunt probleme esentiale! Ele trebuie experimentate, cunoscute si transcense. Si nu poti transcende o experienta prin care nu ai trecut. Iubirea este singurul lucru pe care merita sa-l faceti. Toate celelalte sunt secundare. Daca va ajuta sa iubiti, merita sa le incercati. De aceea, oricat de mare ar fi durerea, nu ezitati sa iubiti.
Foarte multi oameni iau decizia sa nu se incurce cu iubirea, dar raman blocati in ei insisi. Viata lor nu mai seamana cu un pelerinaj, cu curgerea raului catre ocean; ea ramane un lac murdar, cu apa stagnanta, din care nu va mai ramane in curand decat namolul. Pentru a-si pastra puritatea, fiinta trebuie sa curga. Raul isi pastreaza puritatea pentru ca nu inceteaza sa curga.
Despre autor:
Osho s-a nascut in Kuchawada, Madhya Pradesh (India centrala), la 11 decembrie 1931, fiind primul copil din cei unsprezece, cati aveau sa aiba parinti sai. Tatal sau a fost un modest negustor de haine si apartinea religiei Jaina. In anul 1946, la varsta de 14 ani, Osho are experienta primului sau satori. De-a lungul anilor experientele sale meditative au devenit din ce in ce mai profunde, insa intensitatea cautarii spirituale si-a manifestat efectele asupra sanatatii sale fizice. La varsta de 21 de ani, Osho atinge iluminarea, cea mai inalta culme a constiintei omenesti. In acel moment, spunea el, biografia lui exterioara a luat sfarsit, si de atunci inainte el a trait intr-o stare total lipsita de ego, o stare de unitate cu legile intime ale existentei. "Nenumarate vieti am lucrat asupra mea, luptandu-ma, facand tot ce se poate face, insa nu s-a intamplat nimic. Acum inteleg de ce nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa spun prin aceasta ca se poate ajunge fara cautare. Cautarea este necesara, insa vine o vreme cand ea trebuie lasata in urma. Si in ziua in care cautarea s-a oprit ... a inceput sa se intample. O noua energie s-a ridicat ... Venea de nicaieri si de pretutindeni. Era in arbori si in stanci, in cer, in soare si in aer - iar eu credeam ca este foarte departe. Si era atat de aproape ..."
In plan exterior si-a continuat studiile la Universitatea din Sagar, unde a absolvit cu onoruri Prima Clasa de Filozofie, in anul 1956. A fost Campionul dezbaterilor pe intreaga Indie si a castigat Medalia de Aur. Dupa terminarea facultatii, Osho este numit profesor la Colegiul Sanskrit din Rajpur. Un an mai tarziu devine profesor de filozofie la Universitatea din Jabalpur. De asemenea, el intreprinde calatorii in intreaga Indie, vorbind in fata unui larg auditoriu si polemizand cu liderii religiosi in dezbateri publice. In 1966 demisioneaza pentru a se dedica in intregime scopului de a initia omul modern in arta meditatiei. Incepe sa se adreseze unor multimi de 20.000- 50.000 de persoane in cadrul adunarilor ce aveau loc in aer liber. Conduce tabere de meditatie de zece zile. Osho, numit in acea perioada Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i initieze pe cautatorii spirituali in neo-sannyas - o cale in care acestia se daruiesc cautarii de sine si meditatiei, fara a renunta la lume sau la orice altceva. Acest punct de vedere relativ la renuntare reprezinta o ruptura totala fata de traditia orientala. Pentru el nu renuntarea la lumea materiala este cea care conteaza ci renuntarea la trecut, la conditionarile si la credintele nefondate pe care fiecare generatie le impune generatiei urmatoare.
In anul 1974, este inaugurat ashramul de la Poona. Influenta spirituala a lui Osho este de nivel mondial, 25000 de persoane trecand anual portile comunitatii. Osho se retrage din ce in ce mai mult in intimitatea camerei sale, pe care o paraseste numai de doua ori pe zi: dimineata - pentru un discurs de nouazeci de minute si seara - pentru a-si initia discipolii si a-i calauzi. Discursurile sale includ toate caile spirituale majore cum ar fi Yoga, Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El se refera, de asemenea, la Gautama Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o serie de mistici. Aceste discursuri au fost stranse in apoximativ 650 de volume si traduse in 34 de limbi. Grupurile de terapie existente in jurul lui Osho in acea vreme combinau tehnicile meditative din Orient cu psihoterapia occidentala. Catre sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho devenise o adevarata Mecca a cautatorilor adevarului. In 1981, dupa ce a fost tinta unei incercari de de asasinat, Osho pleaca in SUA si se stabileste la Rajneeshpuram, o mica localitate din desertul Oregon ridicata de adeptii sai din America. Festivalurile anuale care se organizeaza aici reunesc peste 20.000 de vizitatori din intreaga lume. In scurt timp, Rajneeshpuram devine cea mai mare si mai controversata comunitate spirituala din America. Odata cu dezvoltarea rapida a comunitatii din Oregon, alte comunitati se ivesc in majoritatea tarilor occidentale si in Japonia, sprijinite de fonduri proprii. Scandalurile provocate de o serie de activitati criminale si delapidari de fonduri petrecute in anturajul lui Osho, duc in cele din urma la arestarea lui; nu este gasit implicat personal in respectivele fapte, insa acuzat fiind de incalcari ale legilor imigrarii, este expulzat din Statele Unite.
O saptamana mai tarziu comunitatea din Oregon este dispersata. Dupa mai multe incercari nereusite de a se stabili in alte state - pretutindeni fiind considerat "un pericol pentru securitatea nationala" - Osho se intoarce in India, la ashramul din Poona. Incepe sa conduca personal meditatia de la sfarsitul fiecarui discurs si introduce o noua tehnica de meditatie numita "Mystic Rose". In 1989, declara ca nu se va mai numi Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece pentru multi Bhagwan inseamna "Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l numeasca Osho.
Cuvantul "Osho" provine din japoneza veche si a fost folosit pentru prima data de Eka, ca formula de adresare pentru maestrul sau, Bodhidharma. "O" inseamna "cu multa recunostinta, iubire, gratitudine" dar si "echilibru, armonie". "Sho" inseamna "extinderea multidimensionala a constiintei" si "total binecuvantat de existenta". Din acel moment, ashramul de la Poona se va numi "Osho Commune International". Osho si-a parasit corpul la 19 ianuarie 1990; fara sa fie resemnat sau fatalist, el a explicat discipolilor sai ca: "existenta a hotarat ca i-a venit timpul". Pentru el devenise limpede faptul ca a ramane in limitele trupului nu era lucrul cel mai important pentru dezvoltarea operei sale. Inainte de a muri, a mai spus: "Va las visul meu."
