O carte care va soca. Caci, cu mare onestitate, curaj, cu aplecare spre Adevar, cu talent si farmec, trei spirite temerare, erudite si curioase, se apleaca peste întrebari si raspunsuri grave ale omului si omenirii începutului de secol 21.

O carte care te pune pe ganduri. Caci e pusa la bataie Cunoasterea de ultima ora din stiinta Mare, în explozia ei exponentiala care acum, la ceasul teribilelor schimbari, n-au cum sa nu reverbereze în Filosofia stiintei si a Culturii.

O carte care imbogateste. Caci afli ce este cu adevarat viata, ce-i cu miracolul Om, de unde venim si încotro ne ducem, de ce este nevoie de Iubire, Frumos si Adevar. 

Si de ce credinta? De ce suferinta? De ce boala? De ce moartea? De ce fericirea? Si, mai avem un viitor?

O carte asteptata. O schimbare ce vine in 2012 !

Fragment:

Stela-Maria Ivanes: Vorbind de marea criza, dar si de celelalte, tot mari si ele, va propun sa vedem ce fel de criza traverseaza, de fapt, omenirea?

Dumitru Constantin-Dulcan: Este cert ca lumea nu poate sta pe loc. Nici stelele, nici sorii, totul se afla într-o continua transformare, schimbare, pentru ca energia din care sunt formate si le determina functionarea este într-o permanenta miscare. Lumea nu poate ramâne încremenita într-un proiect. Orice conceptie am admite referitoare la originile lumii, nu putem sa nu sesizam continua sa schimbare. Nici în ipostaza creationista nu se poate spune ca Dumnezeu a avut un proiect etern înghetat pentru opera sa.

Tocmai din acest motiv, cred ca unele concepte ale celor care profeseaza în domeniu ar trebui adaptate la cunoasterea specifica timpului trait. O simpla trecere în revista a istoriei cunoasterii ne spune ca, pe lânga sclipiri geniale, au existat si foarte multa naivitate, subiectivism si întelegeri eronate. Experiment divin sau doar experienta umana, destin sau doar liber arbitru ori, asa cum pare sa fie, si destin si liber arbitru, lumea este supusa unor perpetue încercari atât în plan individual, cât si la nivel de comunitate.

Mai mult, planeta si însusi Universul par sa aiba aceeasi soarta. Fiecare eveniment, fiecare experienta aduce un plus de cunoastere care devine sursa pentru noi experiente. Cu fiecare noua zi, lumea devine si mai complicata si viata individului nu poate ramâne neinfluentata.

Acumularea cunostintelor si, implicit, a noilor posibilitati – de comunicatie, de transport, de divertisment, de confort, de implicare a individului – are, în opinia mea, doua mari consecinte: pe de o parte, observam accelerarea extraordinara a ritmului vietii, generata de multitudinea solicitarilor si de scurtarea uimitoare a timpului în care apar noi descoperiri si inventii tehnice care influenteaza pregnant calitatea vietii, iar, pe de alta parte, bombardarea continua a individului cu noi informatii care îl obliga la noi implicari.

 Toate conduc, inevitabil, la rasturnarea de cutume, credinte, concepte, modalitati de traire – cu efecte si bune, si rele.

Este, indiscutabil, un mare beneficiu mai ales pentru generatiile tinere, care sunt si cele mai receptive la nou si cele mai dispuse sa le adopte. Raul consta în aceea ca seductia si multitudinea implicarilor care se adreseaza doar componentei emotionale, afective a omului nu îi mai lasa timp pentru o meditatie profunda, o adâncire a lecturilor de valoare.

 În acest fel, generatiile tinere îsi însusesc doar o civilizatie a simturilor, senzoriala, ignorând si estompând civilizatia spiritului – singura în stare sa determine o evolutie autentica, spirituala a omului. Solicitarea intensa si continua a pulsiunilor instinctive, satisfactia traita doar în plan senzitiv, cautarea continua doar a emotiilor stârnite de solicitarea simturilor – conduc, inevitabil, la ceea ce „cultura” postmodernista are din plin: violenta, exhibitionism, agresivitate, rautate, intoleranta, vicii, crime, vulgaritate si incultura.

Cine ar trebui sa gestioneze rational comportamentul uman? O constiinta spiritualizata printr-o cultura adecvata.

Profesorul de psihiatrie D. R. Hawkins (S.U.A.) apreciaza, pe o scala stabilita de el, ca 78% din populatia globului are un nivel al constiintei sub 200, adica sub nivelul la care poate discerne între adevar si fals, fiind usor manevrabila, supusa influentelor negative. Ca etalon de comparatie, el precizeaza ca marii maestri spirituali ai lumii aveau în jur de 800, iar Iisus 1000.

Stela-Maria Ivanes: Care este pericolul generat de „civilizatia” simturilor, îndeosebi pentru generatiile tinere, care nu mai au sansa unei alternative culturale autentice prin programele învatamântului actual?

Dumitru Constantin-Dulcan: Acela de a deveni un robot, un simplu consumator, manevrat de interesele marilor companii producatoare de surogate. Omul devine ceea ce gândeste. Creierul se modeleaza anatomic si functional pe ceea ce gândim prevalent.

S-ar putea întreba cineva ce este rau în faptul ca omul viitorului devine un simplu consumator de bunuri efemere. De ce ar avea nevoie de complicatiile mintii întrebatoare, care procura omului mai multe nelinisti, decât trairea intensa a emotiilor oferite de satisfactia deplina a placerilor?

Acest mod de traire exclusiva într-o lume a senzatiei implica si o exaltare a laturilor negative din om ca lacomia, egoismul, agresivitatea, pornirile infractionale si, în ultima instanta, tot ceea ce se adauga într-o parte se ia din alta.

Acesta este rezultatul aparentei înfloriri si abundente dinainte de debutul actualei crize economice care este, în primul rând, o criza spirituala, morala, generata de rapacitatea celor care au mânuit finantele lumii.

Ori, daca lipsa unei demnitati, a unei integritati morale a indus aceasta criza, iesirea nu este posibila decât printr-o eliminare a cauzelor care înseamna edificarea unei alte constiinte, una spiritualizata, în acord cu ultimele date ale cunoasterii stiintifice si spirituale. Am mai spus, noi suntem întârziati la nivel de gândire, de conceptie despre Univers si om, la cea specifica secolului al XIX-lea. Într-o lume de complexitatea celei în care traim, nu putem sa gândim si sa ne comportam la fel ca acum 150 de ani.

Un congres tinut la Milano în vara anului trecut a avut ca obiect tocmai relatia psihologie – spiritualitate. Cele mai proeminente valori ale psihologiei mondiale, prezente acolo, au subliniat necesitatea vitala a unei constiinte spiritualizate pentru a iesi din marasmul în care se afla lumea în prezent.