Fragment: Am surprins privirile ofiterului de ordonanta intarziind asupra crucii de fier cu frunze de stejar si briliante, pe care o purtam la gat. Cate invidii, cata ura nu mi-au atras aceste briliante conferite de Fuhrer intr-un moment de euforie provocata de victoriile mele aeriene. Victorii tot atat de inutile ca si faptele de arme ale camarazilor mei ...

Noi, militarii, purtam o mare vina. Ludendorff a dat girul sau lui Hitler, incurajandu-l sa cucereasca puterea. Hindenburg i-a incredintat oficial ocarmuirea Germaniei, iar mai tarziu, Inaltul Comandament al Wahrmacht-ului i-a satisfacut toate capriciile. Socotesc ca in mod indirect sunt vinovat de asasinatul juridic savarsit asupra lui Willi, de sfarsitul ingrozitor al lui Uwe, de degradarea caracterului lui Rudi...

Impotriva unui regim tiranic orice mijloace de lupta sunt justificate.
(Vintila Corbu)

[.......]

Vintila Corbul a scris Cavalcada in iad in memoria tatalui sau adoptiv, Constantin Popescu Corbul, general in armata romana in timpul celui de-al 2-lea Razboi Mondial si viceguvernatorul regiunii Transnistria. In perioada in care autorul era judecator, tatal sau este ales "Generalul fostilor luptatori" si este arestat imediat de regimul comunist, motiv pentru care Vintila Corbul a fost exclus din magistratura.

C. P. Corbul s-a sinucis in inchisoare refuzand hrana, ironic, cu cateva luni inainte ca Nicolae Ceausescu, nou-venit la putere, sa elibereze majoritatea detinutilor politici. Vintila Corbul nu a iertat niciodata comunistilor moartea tatalui sau. Autorul isi aminteste cu amaraciune ca nu i-a fost permis sa-si viziteze parintele si "tot ce a ramas de pe urma unui om care se bucura de mare incredere si faima au fost: o haina, o pereche de bocanci si o sapca...".

La randul sau, Vintila Corbul a fost, in al 2-lea Razboi Mondial, locotenent de artilerie antiaeriana si, ulterior, pilotul comandantului fortelor aeriene romane.