Fragment: Cazul Magheru:

Încheiasem o conversatie cu constiinta mea, sa-mi procur chiar prin furt suma de care aveam nevoie...Eu, binenteles, chiar în ipoteza ca as fura, nu ma consider nici o clipa hot. Nu folosesc banii în scopuri personale (îmi repugna desfatarea ori dezmatul), ci pentru binefacerile umanitatii.

,,Acu-i acu! gândeam... Cunosc locul unde sunt ascunsi banii, dar cum sa fac, ce mijloc sa folosesc pentru a-i trece în posesia mea?'',,Ucide-l!... racni alta fiinta din mine. Nu da înapoi! A cutezatorilor e lumea!'' M-am îngrozit. Sa ucid? (Arunca-l pe fereastra!) Dumnezeule, sa suprim cu mâinile astea o faptura omeneasca? (Nu te poticni de un cadavru!) Eu, care nu stiu decât sa smulg viata din gheara mortii, tocmai eu sa... (În laturi cu pretexte neroade! Cine ar cuteza sa banuiasca pe un medic ca a ucis ca sa prade!).

Da, savârsisem crima într-un acces de somnambulism. Monstrii adâncurilor mele insondabile gasisera aceasta cale deschisa, fara a se împiedica de barierele constiintei în stare de veghe...