Încercare de reconstituire a unui proces comunist 29 august – 1 septembrie 1952.

 „…Nu stiti cât m-a bucurat scrisoarea dvs. E destul de rar ca un scriitor sa semene cu ceea ce crezi despre el citindu-i cartea.  Dvs. semanati. Deoarece, si e singurul punct asupra caruia nu sunt de acord cu dvs., nu sunteti o ziarista (oricât de talentata ar fi aceasta), ci un adevarat scriitor.

N-ati vazut cum v-a iesit cartea? Ca un roman. Tehnicile foarte moderne (daca va face placere, le numim si postmoderne, tot a devenit conceptul un fel de sac atotcuprinzator): notele în text, interventia auctoriala, dezvaluirea progresiva a personajelor (în etape si cu suspans), totul apartine epicului de cea mai buna speta. Doar ca armele fictionale sunt de data aceasta puse în slujba adevarului istoric si a adevarului pur si simplu. (…)
Dvs. îl închipuiti si dibuiti pe «Acarul (dvs.) Paun» exact ca pe un personaj de roman, fara a sacrifica nici ceea ce s-a petrecut cu adevarat, dimpotriva, recladiti aceasta teribila realitate pe scheletul arhivelor, interogându-i sensurile si reconstituind-o în cotidianul fricii, delatiunii, demisiilor.

Adica, spre deosebire de ceilalti scriitori,  nu va e frica sa va apropiati de bogatia epica a groaznicelor evenimente din a doua jumatate a veacului, nici sa constatati mutatiile psihologice si sociale produse de presiunea totalitara. Iata de ce demersul dvs. mi se pare exemplar. (…)“

Monica Lovinescu (din scrisoarea adresata autoarei, 10 martie 1996)