În România anilor ’30, Panait Istrati ramâne un scriitor de referinta, fiindca francofilia noastra si-a descoperit, prin el, un reper.

Mai interesanta devine „opera revolutionara“ a scriitorilor români în anii ’40 sau ’50 – anii primelor romane realist-socialiste consacrate lui 1907, când paginile schematice ale Ciulinilor... pot fi regasite în scrisul lui Zaharia Stancu, Petru Dumitriu, V.Em. Galan si al unui sir întreg de scriitori citabili sau penibili care vor sa comemoreze, cu mânie proletara, taranii ucisi –, si mai interesanta devine „mostenirea literara“, în anii ’60, când ecourile Chirei Chiralina pot fi descoperite în scrisul lui Eugen Barbu, Fanus Neagu s.a. Înca mai ramâne de analizat omul politic care a avut un rol esential în procesul ruinarii utopiei – al deziluzionarii revolutionarilor, mai mult sau mai putin profesionisti.

CORNEL UNGUREANU