Continuând actiunea de la sfârsitul volumului al treilea, Spada Lictorului, Severian Tortionarul paraseste lacul Diuturna îndreptându-se spre nord, participa la Razboiul Nordic împotriva ascienilor pentru a se întoarce apoi la intriga politica stratificata si la explorarea elementelor fundamentale ale universului.

Citadela Autocratului reprezinta o încheiere satisfacatoare a Cartii Soarelui Nou a lui Gene Wolfe.

Înca de la început, cititorul stie ca Severian Tortionarul va fi Autocratul la sfârsitul povestii, dar aceasta saga complexa, misterioasa, puternica si emotionanta este despre fascinanta lui calatorie catre tron. Sau cel putin la suprafata. 

Caci cartea vorbeste de fapt despre alaturarea trecutului cu viitorul, despre natura spatiului si timpului, despre perceptie si realitate, despre religie si stiinta, despre nevoia de mântuire a Pamântului si a omenirii.

Toate acestea sunt explorate în contextul personajelor, situatiilor si locurilor ciudate pe care Severian le întâlneste în drumul sau.

Este o carte care îti pune mintea la încercare, te determina sa gândesti si sa te întrebi, te deschide catre noi idei si experiente.

O carte ciudata, mai ales datorita limbajului minunat plamadit de Wolfe, ideilor inteligente si uluitoarei sale imaginatii.

Totul e incitant, absurd, idiosincrasic, întortocheat, eliberat de clisee - ca niste papusi Matrioska pe dos: de câte ori deschizi o papusa, descoperi ca aceea care e înauntru e mai „mare” decât cea în care s-a aflat.

Este cea de-a patra miscare - compusa cu grija - a unui cvartet unic, eroic, enigmatic, filosofic si monumental.

O capodopera a genului science fantasy, comparabila cu marile creatii ale lui Tolkien si C.S. Lewis