„In umbra civilizatiei majore, inainte ca aceasta sa dispara la randul ei, cate alte culturi n-au pierit fara urma! Aceasta imensa drama e astazi traita de multi cu nespusa intensitate. Trebuie sa apartii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar inainte de a inflori, pentru a intelege nesfarsita disperare a acelora care asista neputinciosi la disparitia inexorabila a celor mai pretioase valori ale lor. Cu fiecare cultura care moare, o floare unica se vestejeste pentru a nu mai renaste, o mireasma incomparabila se risipeste pentru totdeauna. Exista comori de intelepciune si poezie in cele mai mici idiomuri, ca si in conceptia despre lume a celui mai mic trib destinat disparitiei. Toate sunt pierdute - pierdute pentru totdeauna si pentru totL in viata popoarelor, ca si in toata Creatiunea, ceea ce izbeste cel mai mult si scandalizeaza intr-adevar spiritul este risipa Naturii. Cei care astazi sunt privilegiati si apartin culturilor majore pot inca sa se legene in iluzia perenitatii lor. Dar pana cand? Ce ramane din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic si Peru? Si cum am putea avea asigurarea ca rasa noastra trufasa, care de veacuri isi intinde dominatia asupra neamurilor si lucrurilor toate, nu va cadea si ea, odata, in toropeala si apatie?"
Neagu Djuvara

Aparuta la Paris in 1975 si distinsa cu premiul de istorie al Academiei Franceze in 1976, lucrarea de fata a reprezentat la origine o parte din teza de doctorat a profesorului Neagu Djuvara, teza sustinuta la Sorbona, sub conducerea cunoscutului sociolog si filozof Raymond Aron. Ea se inscrie in randul acelor tentative ambitioase de a gasi un sens evolutiei omenirii, surprinzand constante, ritmuri, tipare dupa care s-ar modela in mod necesar desfasurarea marilor civilizatii pe care le putem distinge in cursul istoriei.

Originalitatea cercetarii consta in gasirea de catre autor a unui "barometru" al dezvoltarii si stingerii unor civilizatii, descoperirea unor "legi" (lois, in originalul francez) sau "tipare" (in versiunea romaneasca) istorice, dupa care acestea evolueaza. Interesanta este si concluzia autorului referitoare la caracteristicile cresterii si descresterii unei societati de un anume tip. La inceput, in perioada de crestere, aceasta este guvernata de o infima minoritate creatoare, pentru ca la descrestere conducerea sa fie preluata de perifericii societatii, cei care in prima faza fusesera considerati "intrusi". Anexele V-VIII, listele guvernantilor francezi, englezi, rusi si nord-americani din ultimele doua veacuri ilustreaza aceasta teza

****

Drag? prietene, multumesc pentru cartea a carei actualitate ma frapeaza mai mult decît atunci cînd am citit-o în manuscris. ...Ascensiunea "marginalilor" a devenit în cîtiva ani un fenomen evident pentru orice om care gîndeste si chiar pentru cetateanul obisnuit.
"Centralii" sînt terminati si ei o simt. Oboseala psihologica este într-adevar trasatura fundamentala a acelor civilizati al caror vid interior se acomodeaza cu utopiile si cu psihanaliza. Noi venim dintr-o tara barbara ca sa deplîngem soarta celor aflati în primejdie si fericiti de a fi în primejdie.
Doresc ca lucrarea dumitale sa suscite ecoul meritat si îti trimit toata prietenia mea.
Emil Cioran

 

Neagu Djuvara - Amintiri din pribegie
Neagu Djuvara - Intre orient si occident
Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri
Neagu Djuvara - Civilizatii si tipare istorice
Neagu Djuvara - Thocomerius. Negru Voda. Un voivod cuman la inceputurile Tarii Romanesti (in curs de aparitie - rezerva cartea)
Neagu Djuvara - Exista istorie adevarata
Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri, 10 CD-uri audio (in curs de aparitie - rezerva cartea)
Neagu Djuvara - Razboiul de saptezeci si sapte de ani si premisele hegemoniei americane (1914-1991)
Neagu Djuvara - Ce au fost boierii mari in Tara Romaneasca. Saga Gradistenilor
Neagu Djuvara - Insemnarile lui George Milesco
Neagu Djuvara - Raspuns criticilor mei si neprietenilor lui Negru Voda

De doua veacuri, istoriografia noastra e obsedata de «continuitate»...

Neagu Djuvara s-a nascut la Bucuresti in 1916, intr-o familie de mai indepartata origine aromana care a dat tarii mai multi oameni politici, diplomati, profesori si oameni de stiinta. Tatal autorului. Marcel Djuvara, sef de promotie la Politehnica din Berlin-Charlottenburg in 1906, a murit capitan de Geniu in armata romana in cursul marii epidemii de gripa spaniola din 1918. Mama autorului, Tinca Gradisteanu, apartinea ultimei generatii dintr-un neam de mari boieri munteni (in secolul al XVll-lea, Bunea Vistierul Gradisteanu a fost ctitorul mai multor biserici sau manastiri, printre care viitoarea Mitropolie din Bucuresti, unde a fost inmormantat).

Neagu Djuvara si-a facut studiile la Paris: licenta in litere (istoric), 1937; doctorat in drept, 1940; doclorat de stat in litere (filozofie a istoriei), 1972; diploma a Institutului de Limbi si Civilizatii Orientale, 1988.

La absolvirea Facultatilor de Litere si Drept, dupa ce a repetat anul II la Drept, in 1943, Neagu Djuvara a fost ranit usor in luptele de la Odesa. Dupa ce intra in Ministerul de Externe, este trimis "de Antonescu la Stockholm, pentru a relua negocierile de pace cu URSS".

"Misiunea devine complet inutila, avand in vedere faptul ca eu plecam din Bucuresti pe 23 august 1944, cand se intorsesera armele impotriva Germaniei", sustine Neagu Djuvara, care nu avea sa se mai intoarca in tara decat dupa caderea regimului comunist.

"Odata ajuns in Occident, aveam sa aflu ca sunt acuzat in procesul lui Iuliu Maniu de catre unul dintre fostii colegi de birou; si ca plecarea mea la Stockholm avea ca scop asmutirea Occidentului asupra Romaniei. Asta m-a determinat sa nu ma mai intorc", povesteste cel care avea sa lucreze pe un salariu de nimic la revista "Casa Romaneasca", pana in vara lui 1961.

Dupa ce a acceptat in prima faza un contract pe doi ani cu Ministerul de Externe al Nigerului, in 1961 Neagu Djuvara il prelungeste pana in 1984. "Am preferat sa prelungesc contractul, pentru ca la 50 de ani nu mai puteam gasi un post similar in Europa", spune cel care avea sa il insoteasca pe presedintele Diori Hamandi, inclusiv la infiintarea Organizatiei Uniunii Africane, de la Addis Abeba din 1963. In timpul celor 23 de ani petrecuti in inima continentului negru, Neagu Djuvara face dese incursiuni in desertul Sahara. "Niger este una din cele mai sarace tari din lume. 90a din teritoriu este desert, iar zonele populate sunt foarte rare. Mergeam kilometri intregi pe masinile militare si abia daca zaream o prezenta umana", sustine Neagu Djuvara. Din 1984 si pana in 1989, reia activitatea din cadrul emigratiei romanesti, activand in cadrul Comitetului de asistenta pentru romanii refugiati, la Radio Europa Libera, in Fundatia Carol I si la revista "Casa Romaneasca". In 1990 revine in tara, inca nehotarat daca sa ramana sau nu si descopera o alta lume.

In 1990 Neagu Djuvara s-a intors in tara, fiind, din 1991 in 1997, profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti. E membru de onoare al Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iasi si al Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" din Bucuresti.