Dan Stoica (Jemapel) si Costin Oproiu (Jemanfu) au absolvit în `84 Facultatea de Automatica si Calculatoare. De atunci au facut ce-au stiut mai bine pentru doza zilnica de tigari si bere.

Astazi Jemapel se ocupa de arta programarii în Ottawa, iar Jemanfu de contemplatie zootehnica pe dealurile transilvane, de care împrejurimile Brasovului nu duc lipsa.

De vorbit au scris tot timpul sub forma de e-mailuri despre una si alta. Într-un puseu recent de generozitate fata de contemporani au stabilit ca a sosit vremea sa adune într-un volum o parte din cugetari.

Cine suntem

Avem în pregatire autobiografiile romantate, iar în proiect biografiile oficiale si reciproce. Pe termen scurt, ceea ce intereseaza în mod sigur cititorul este cum ne-am întâlnit. Exista 4 versiuni:

1) Martorul descrie întâlnirea ca fiind mai degraba rece si protocolara, într-o buda cazona prin anii `79, servind patria:

- Jemapel.

- Jemanfu.

2) Martorul sustine ca întâlnirea a fost pur întâmplatoare, Jemapel formând gresit un numar de telefon, el cautandu-l de fapt pe Jemanfish. S-a prezentat cu calm si politete british, dar i s-a raspuns cu tupeu latin, indicând iminenta intrare în UE:

- Jemapel.

- Jemanfu!!!
 
3) Martorul plaseaza cu exactitate momentul în perioada recesiunii economice românesti, adica în ultimii 45 de ani. Jemapel vorbeste singur, e cu privirea pierduta si pasaportul în mâna, indicând atât spiritul boem, dar si ravagiile timpului, tutunului si alcoolului.

Pe de alta parte, Jemanfu sta demn pe o bordura, fara acte, fara bani, practic în curu` gol, indicând cam acelasi lucru, dar si o mai îndelungata perioada petrecuta printre ai sai.

- Jemapel???

- Jemanfu!

4) Martorul aduce o versiune contamporana a evenimentului, ce face aluzie la probleme de vedere, inevitabile cu vârsta. În acelasi timp se sugereaza si unele probleme cu auzul aparute prin compensatie, simetrie sau exercitiu social. Ne referim la martor, evident:

- Jemapel!!!

- Jemanfu???