Fragment:

(Lazarev) Acum le zic pacientilor mei: "Sistemul meu este aidoma unei cârje care va ajuta sa va ridicati, cu toate acestea, nu are rost sa va deplasati în cârje, oricât de frumoase si comode ar fi. Astazi descopar anumite atasari, mâine voi descoperi altele, de proportii mai mari. Ghidati-va dupa sentimentul de iubire din suflet. În fiecare situatie se reflecta întreg spectrul valorilor umane, fie ca suntem constienti de ele, fie ca nu. si daca, orice s-ar întâmpla, veti pastra iubirea de Dumnezeu si o veti spori, daca iubirea voastra nu va depinde nici de necazuri, nici de umilinte si suparari, daca, oricând si oriunde v-ati afla, sentimentul iubirii va fi mai presus de orice valoare, atunci veti fi sanatosi si fericiti si fara sa-mi cunoasteti sistemul".
   - Ne rugam asa cum ne-ati învatat în prima carte, îmi spun deseori pacientii. Doamne, da-le dusmanilor mei sanatate, iar mie rabdare.
   În primul rând, nu este vorba aici de vreo învatatura de-a mea, ci de un sfat dat de o batrânica unei cunoscute de-ale mele. Când doriti cuiva sanatate, trebuie sa subîntelegeti prin aceasta sanatatea sufleteasca. Iar acest lucru ne este dat atunci când iubirea de Dumnezeu reprezinta pentru noi suprema fericire. si apoi, pentru a-i ajuta pe altii, trebuie, în primul rând, sa ne purificam noi însine. Daca va rugati pentru cineva, fara a va fi armonizat propriul suflet, nu veti face decât sa luati asupra dumneavoastra "murdaria" altuia.
   - Referitor la rugaciunea din cel de-al doilea volum, o putem folosi când ne rugam?
   De exemplu, scriam acolo ca toate valorile pamântesti reprezinta modalitati de acumulare a iubirii pentru Dumnezeu, dar, pe lânga valorile pamântesti, mai exista si valori nepamântesti, cum sunt contactul cu viitorul, soarta, vointa etc. De aceea, astazi, eu însumi, când ma rog, cer ca orice valoare umana sa devina pentru mine un mijloc de a cultiva iubirea de Dumnezeu. Dar, în orice caz, rugaciunea catre Dumnezeu, în care omul repeta ca suprema...

[......]

Judecând dupa configuratia karmica, acestui om nu i se va permite, în actuala existenta, sa întemeieze o familie, cu toate acestea, el trebuie sa aiba copii. Însa, daca moralitatea si idealurile vor fi puse mai presus decât iubirea, el se va alege, cel mai probabil, cu un cancer la prostata. Iar procesul a si început. Ceea ce înseamna ca, înca de pe acum, el nu reuseste sa treaca de aceasta proba.
   Barbatul masiv din fata mea ma priveste, în spatele ochelarilor i se citeste asteptarea.
   - În urmatorii doi ani e posibil sa aveti mari probleme de sanatate, îi spun. Ar trebui sa aveti un copil, dumneavoastra însa va opuneti.
   - Nu pot avea un copil, raspunde el. Sunt preot catolic, ne este interzis sa avem familie.
   - Într-adevar, nu se poate sa aveti o familie, cu toate acestea, trebuie sa aveti copii.
   - Dar este imoral.
   - Desigur, am cazut de acord. Aceasta se opune moralei, dar nu se opune iubirii si legilor supreme ale Universului.
   - Bine, si daca ma voi stradui sa fiu corect si moral, ce se va întâmpla atunci?
   - O sa fiti moral, însa nu si corect, asta în primul rând. În al doilea rând, o sa va alegeti cu un cancer si va fi un mare noroc daca nu se va declansa de la bun început un amplu proces de metastazare.
   - Reiese ca va opuneti moralitatii?
   - Nici vorba. Am fost mereu de partea moralitatii si, în felul acesta, ma îndreptam spre moarte, fara a fi constient de acest fapt. Simteam, deseori, cum se ridica în sufletul meu valuri de cruzime, dar nu întelegeam de unde vin. Ma consideram vicios dintru început si, de multe ori, am vrut sa-mi pun capat zilelor, fiindca nu vedeam schimbari în bine. De fapt, nu eu, ci sistemul meu de valori era viciat, însa lucrul acesta l-am înteles mult mai târziu.
   Barbatul cade pe gânduri si priveste tacut prin geam.
   - Spuneti-mi, exista vreo încalcare a legilor divine în activitatea mea de preot?
   - Da, dumneavoastra schiloditi sufletele oamenilor.
   - De ce?
   - Pentru ca-i învatati sa fie, în primul rând, morali.
   - Dar ce-ar trebui sa-i învat?
   - Oamenii trebuie învatati sa iubeasca. Când moralitatea merge înaintea iubirii, avem deja de-a face cu inchizitia. Moralitatea si spiritualitatea se cer predicate, subliniindu-se însa ca ele vor fi mereu pe locul doi, iar atunci când se vor ciocni cu iubirea, vor trebui de fiecare data sa cedeze.