In cel mai palpitant roman al ciclului Cronicile vampirilor, lui Lestat vampirul, eroul ratacitor, monstrul viclean, i se ofera, in sfirsit, sansa mintuirii.
Purtat de misteriosul Memnoch, care pretinde a fi Diavolul insusi, Lestat trebuie sa treaca proba Purgatoriului si, mistuit de pasiuni lumesti, sa decida intre bine si rau, ciata si moarte, creatiune si distrugere.
Fragment: Diavolul Memnoch, Anne Rice
SUNT Lestat. Ma cunoasteti? În caz afirmativ, nu va obositi sa cititi urmatoarele câteva paragrafe. Pentru ceilalti însa, cei care nu ma cunosc înca, as vrea sa fie dragoste la prima vedere.
Iata-ma, eroul întâmplarilor ce va vor fi povestite, o imitatie perfecta a unui barbat alb, cu parul blond si ochi albastri, înalt de un metru nouazeci. Sunt vampir, unul dintre cei mai puternici pe care i-ati putea întâlni vreodata. Coltii îmi sunt prea mici pentru a fi observati, daca nu cumva tin cu tot dinadinsul sa mi-i arat, sunt însa foarte ascutiti, si nu las niciodata sa treaca mai mult de câteva ore fara sa-mi doresc sa sorb sânge omenesc.
Desigur, sângele nu mi-e necesar chiar atât de des. Nici macar nu stiu, de fapt, cât de des ar trebui sa beau sânge, caci nu mi-am pus niciodata rezistenta la încercare.
Puterea mea e monstruoasa. Pot zbura. Pot auzi spusele unor oameni aflati la celalalt capat al orasului ori chiar de cealalta parte a globului pamântesc. Sunt în stare sa citesc gândurile si chiar sa le influentez.
Sunt nemuritor. Din 1789, anii au trecut fara sa lase urme asupra-mi.
Va întrebati daca sunt singurul din stirpea mea? Nicidecum. Cunosc vreo douazeci de alti vampiri, raspânditi în întreaga lume. Pe jumatate dintre ei îi cunosc îndeaproape, pe jumatate dintre acestia îi iubesc.
Acestora li se adauga vreo doua sute de vagabonzi si straini, despre care nu stiu nimic, dar îi aud uneori, si, daca nu ma însala simturile, ar mai fi vreo mie de nemuritori misteriosi care bântuie prin lume deghizati în oameni de rând.
Barbat, femeie, copil , oricine poate deveni vampir. E de ajuns ca un vampir sa consimta sa-ti soarba mai tot sângele si sa te lase apoi sa-l bei înapoi, amestecat cu al sau. Ma rog, nu e chiar atât de simplu, dar, daca supravietuiesti acestei experiente, vei trai vesnic. Câta vreme vei fi tânar, vei fi mereu chinuit de sete si va trebui sa ucizi în fiecare noapte. Dupa ce vor fi trecut o mie de ani, vei parea mai întelept, chiar de vei fi fost un copilandru la început.
Cu toate astea, vei bea sânge si vei ucide fiindca nu vei putea rezista ispitei, chiar daca setea nu te va îmboldi sa o faci.
Daca vei ajunge la o astfel de vârsta - si sunt destui care au trait atât - cine stie? Vei deveni mai puternic, mai alb la piele, mai monstruos cu fiecare clipa ce trece. Vei sti atât de multe despre suferinta, încât vei parcurge cu repeziciune stari de cruzime si bunatate, de viziuni patrunzatoare si orbire dementa. Da, se prea poate sa înnebunesti. Dar mintea va sfîrsi prin a redeveni limpede. S-ar putea sa uiti cine esti.
În ceea ce ma priveste, sunt chintesenta a ceea ce e mai bun în tineretea si batrânetea unui vampir. Desi n-am decât doua sute de ani, din felurite pricini mi-a fost daruita puterea celor vârstnici. Posed sensibilitatea unui contemporan, îmbinata cu impecabilul bun gust al defunctei aristocratii. Stiu exact cine sunt. Sunt bogat. Sunt chipes. Îmi pot vedea imaginea reflectata în oglinzi si în vitrinele stralucitoare.
Ador sa cânt si sa dansez. Ce fac? Tot ce-mi trece prin minte.
Ia gânditi-va! E destul oare pentru a va determina sa mi cititi povestea? Ori, poate, ati mai citit si alte istorii cu vampiri, asternute de mine pe hârtie?
Luati aminte: faptul ca sunt vampir e lipsit de importanta. Nu e un element esential în desfasurarea naratiunii. E doar o informatie suplimentara despre mine, la fel ca zâmbetu-mi nevinovat ori mersu-mi vioi, saltaret. V-am dezvaluit-o, ca sa va dau prilej sa ma cunoasteti. Dar ceea ce mi s a întâmplat i s-ar fi putut întâmpla oricarei fiinte omenesti. Da, sunt oameni care au trecut prin astfel de întâmplari, si vor mai fi destui.
