Pamfletul îi pune în valoare pe cei capabili sa triumfe. Stilul liric al generatiei defineste (si) un timp al sperantei. Sunt tineri, cred în sansa vârstei.

Generatia lui Fanus Neagu îsi începe vremurile „în sania regelui“: scriitorii, noteaza Fanus Neagu într-un necrolog memorabil (în amintirea lui Marin Preda!), îsi petreceau anotimpurile „creatiei“ la castelul ce apartinuse Regelui.

În castelul regal. Se plimbau în sania regala. Erau loctiitorii Majestatii Sale, în vremuri în care regimul voia sa afirme o noua aristocratie, o noua religie, o noua elita. Tinerii girau, desigur nu fara ironie, utopia. Dar credeau în talentul lor, în proza lor, în viitorul fericit al literaturii.

Cornel UNGUREANU

În viata de fiecare zi, precum si în fiecare rând asternut pe hârtie, Fanus Neagu n-a renuntat niciodata la el însusi.

În povestiri, în romane, în piese de teatru, în cronici sportive, Fanus Neagu n-a stiut ce este jumatatea de masura, a spus ce-a vrut, niciodata indiferent fata de adevar, tot timpul probând si argumentând dreptul scriitorului de a fi scriitor.

Fanus Neagu a scris într-o limba despre care am putea spune ca este dumnezeiasca; asa ca am putea conchide ca înca din anii ’60 – Cel de Sus a lasat Creatia pe mâna lui Fanus Neagu. Fanus a fost prietenul scriitorilor, prietenul gazetarilor, prietenul sportivilor! Fanus Neagu ne aude acum si ne iarta pentru greselile noastre.

În ultimii ani, Fanus Neagu ne-a oferit o uluitoare dovada a indestructibilitatii sale sufletesti – o dovada teribila a puterii sale de a ramâne acelasi în fata tuturor conditionarilor biologice. Asa cum a ramas acelasi în fata tuturor conditionarilor istoriei.

D.R. POPESCU