„Premiul Nobel pentru literatura i se acorda lui J.M. Coetzee, care înfatiseaza într-o multitudine de feluri surprinzatoarea implicare a outsiderului.“ (Motivatia juriului Nobel 2003)

Epoca de fier, considerata în 1990 Cartea anului în Marea Britanie de Sunday Express, împleteste cu subtilitate si umor retinut tragedia personala cu dramatismul unei epoci marcate – în Africa de Sud – de rasism si de violente sociale si politice.

Doamna Curren, o fosta profesoara de limbi clasice, sufera de cancer în faza terminala. Într-o scrisoare-jurnal, adresata fiicei ei plecate demult în America, eroina îsi descrie noua conditie, ce o împinge spre reconsiderarea propriei vieti, pe fundalul unei realitati fata de care, fara a o fi ignorat, a preferat sa se pastreze într-o pasivitate filozofica pâna în acel moment - ororile apartheidului.

Straduindu-se sa-si accepte boala care o macina, doamna Curren descopera cu disperare si mânie crescânde „cancerul“ social si cultural al Africii de Sud.

Incendierea unei asezari locuite de negri, uciderea unor activisti adolescenti, abuzurile si brutalitatea politiei si armatei, furia si revolta compun o plasa tot mai strânsa în jurul eroinei, aducând violentele pâna în pragul casei sale.
Episoadele dramatice iau amploa-re pe masura ce degradarea fizica a doamnei Curren se accentueaza, facând-o tot mai dependenta de Vercueil, un om al strazii betiv care si-a facut culcus pe aleea ei. Vercueil îi devine singura fiinta umana apropiata, iar relatia dintre cei doi este surprinsa magistral de Coetzee.