Intitulat initial Un muzeu in labirint, volumul ne ofera, dupa spusele autorului, „o istorie subiectiva a autoportretului”, de la primul om care si-a vazut chipul reflectat in apa pina la artisti contemporani.

Cautind esenta umana in adincul pinzelor, Octavian Paler face un studiu al naturilor creatoare, in incercarea de a intelege temperamentul artistic, felul in care acesta este transpus in linie si culoare si ajunge sa determine destinul pictorului.
 
Fragment: Eul detestabil

„Ce inseamna «normal» in arta? Fata de «normal», soarele lui Van Gogh este prea mare si prea galben; umbrele lui Caravaggio sunt prea brutale; muschii statuilor lui Michelangelo, prea vigurosi; bataliile lui Delacroix, prea somptuoase; Rafael e prea pur; Rubens, prea opulent; Velázquez, prea calm; Goya, prea crud.

Si unde merg femeile dansand, ca la Botticelli? Unde sunt caii albastri ca la Gauguin? Courbet exclama zeflemitor: «Daca vreti sa va pictez ingeri, aratati-mi-i!».

Fraza nu era totusi decat o bravada a maestrului din Omans. El insusi stia, desigur, ca pictura Renasterii e plina de ingeri pe care nimeni nu i-a vazut si de paradise in care nimeni n-a locuit. Pictorii au inchis uneori ochii pentru a vedea mai bine...”

(Octavian Paler)