Euripide (n. 480-d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Aristotel l-a supranumit „poetul tragic prin excelenta”.

Alaturi de Eschil si Sofocle, Euripide face parte din celebra triada a poetilor dramatici eleni, care au pus bazele tragediei clasice. Influentat într-o oarecare masura de Protagoras, Euripide a împartasit unele conceptii ale sofistilor.

Din vasta opera a lui Euripide (circa 90 de piese) s-au pastrat 17 tragedii si o drama satirica (între care „Ion, Ifigenia în Aulis, Troienele, Rugatoarele, Fenicienele, Heraclizii, Oreste, Hecuba, Medeea”.)

El a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine în variate nuante si ipostaze. Pornind de la legende cu caracter mitologic, Euripide a creat conflicte si caractere care laicizeaza în masura considerabila dramaturgia elina, mutând accentul asupra omului si problemelor sale sufletesti.

Personajele lui Euripide nu mai sunt victime oarbe ale fatalitatii, ci purtatori de pasiuni, adesea violente. Ele dezbat probleme filosofice si etice, nunta maxime. Din acest motiv, Euripide a fost supranumit si „filosoful scenei”.

Euripide a fost totodata un inovator al teatrului antic grec: a restrâns în continuare rolul corului si a adus, alaturi de elementele tragice, si elemente comice, prevestind astfel drama. A introdus în compozitia tragediei intriga, peripetia, recunoasterea, prologul si asa-numitul „deus ex machina”, necesar pentru dezlegarea nodului actiunii.

Euripide a inspirat mari scriitori ca Racine, Corneille, Voltaire, Lessing, Goethe s.a. În limba româna, piese de Euripide au început sa fie jucate în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, în traducerile semnate de Panait Ioanide si Petre Dulfu.

(sursa articl: wikipedia.org)