Hegel porneste de la ideea ca înainte de a trece, în filosofie, la cunoasterea reala a ceea ce este adevarat este necesar sa ne punem mai întâi de acord asupra cunoasterii, instrumentul prin care luam în stapânire absolutul.

Subiectul procesului universal al cunoasterii este pentru filosoful german un principiu spiritual obiectiv. Ideea sau Spiritul absolut.

Acesta se afirma mai întâi ca fiintare pur logica, apoi se înstraineaza de sine sub forma naturii si, în sfârsit, se reîntoarce la sine ca Spirit, sub forma constiintei si istoriei.

Conceptia dialectica care sta la baza Fenomenologiei spiritului, precum si a celorlalte lucrari ale sale, i-a permis sa aplice pentru prima oara ideea dezvoltarii la întreaga existenta si cu deosebire la universul uman, istoric si spiritual, la formele culturii si cunoasterii omenesti.