Una din cele mai cunoscute relatii paideice din istoria psihologiei si psihoterapiei este cea dintre Freud si Jung. La început discipol preferat, ridicat de Freud la rangul de «print mostenitor», Jung devine, începând cu 1912, fiu ratacitor si elaboreaza propria teorie despre inconstient si terapia psihanalitica. Inconstientul colectiv ia locul inconstientului personal în centrul conceptiei lui Jung despre psihic. Nu doar ceea ce a fost îndepartat din constiinta în prima copilarie da continut inconstientului, asa cum credea Freud, ci si precipitatele experientelor fundamentale ale speciei care n-au fost niciodata în constiinta individuala. Articolele din aceasta carte, scrise de Jung în diferite momente ale vietii, documenteaza evolutia atitudinii psihanalistului elvetian fata de psihanaliza freudiana de la acceptare fara rezerve la critica din perspectiva propriei conceptii.
VASILE DEM. ZAMFIRESCU

„Ceea ce are de spus Freud despre rolul sexualitatii, al placerii infantile si al conflictului ei cu «principiul realitatii», despre incest si altele asemenea este în primul rând expresia cea mai adevarata a psihologiei sale personale. Este expresia modelata fericit a celor deja gasite subiectiv. Nu sunt un oponent al lui Freud, desi miopia sa ca si cea a discipolilor sai vor sa ma eticheteze ca atare. Nici un psihiatru experimentat nu poate sa nege ca a avut cel putin zeci de cazuri a caror psihologie corespunde în toate aspectele ei esentiale cu cea a lui Freud. De aceea, Freud a ajutat la nasterea unui mare adevar omenesc tocmai cu crezul sau cel mai subiectiv. El însusi este exemplul scolar al psihologiei sale si si-a dedicat viata si creatia împlinirii acestei misiuni."

[…]

„De milenii, initiatii propovaduiesc nasterea din spirit si, în mod ciudat, omul uita tot mereu sa înteleaga procrearea divina. Asta nu dovedeste o tarie deosebita a spiritului, iar consecintele întelegerii gresite se manifesta ca degenerare nevrotica, înveninare, îngustime si pustiire. Usor este de izgonit spiritul, dar din supa lipseste sarea, «sarea pamântului ». Însa spiritul dovedeste tot mereu tarie prin faptul ca învatatura esentiala a vechilor initieri este purtata mai departe din generatie în generatie. Tot mereu exista si oameni care au înteles ce înseamna ca Dumnezeu este tatal lor. Echilibrul dintre carne si spirit ramâne rezervat acestei sfere."
C.G. JUNG

Cuprins:
Cuvânt înainte. Jung si Freud— un caz de contradictie unilaterala? (Vasile Dem. Zamfirescu)
Inconstient colectiv si inconstient personal
Spiritul inconstient
Libidoul
Vis si simbol

I Teoria lui Freud despre isterie. O replica la critica lui Aschaffenburg (1908)
II Teoria freudiana asupra isteriei (1908)
III Analiza viselor (1909)
IV O contributie la psihologia zvonului (1910–1911)
a) Martori auditivi
b) Din auzite
c) Epicriza

V O contributie la cunoasterea visului despre numere (1910–1911)
VI Morton Prince, M. d.: „The Mechanism and Interpretation of Dreams" O dezbatere critica (1911)
VII Despre critica adusa psihanalizei (1910)
VIII Despre psihanaliza (1912)

IX Încercarea unei prezentari a teoriei psihanalitice (1913)
Cuvânt înainte la prima editie
Cuvânt înainte la editia a doua
1. O privire de ansamblu asupra unor ipoteze anterioare
2. Teoria sexualitatii infantile
3. Conceptul de libido
4. Nevroza si factorii etiologici în copilarie
5. Fantasmele inconstientului
6. Complexul Oedip
7. Etiologia nevrozei
8. Principii terapeutice ale psihanalizei
9. Un caz de nevroza la un copil

X Aspecte generale ale psihanalizei (1913)
XI Despre psihanaliza (1916)

XII Probleme psihoterapeutice de actualitate. O corespondenta între C.G. Jung si R. Loÿ (1914)
Prefata
I, 12 ianuarie 1913 (Loÿ)
II, 28 ianuarie 1913. (Jung)
III, 2 februarie 1913. (Loÿ)
IV, 4 februarie 1913 (Jung)
V, 9 februarie 1913 (Loÿ)
VI, 11 februarie 1913. (Jung)
VII, 16 februarie 1913. (Loÿ)
VIII, 18 februarie 1913. (Jung)
IX, 23 februarie 1913. (Loÿ)
X, martie 1913. (Jung)

XIII Cuvânt înainte la „Collected Papers on Analytical Psychology" (1916/1917/1920)
La prima editie
La editia a doua

XIV Importanta tatalui pentru destinul individului (1909)
Cuvânt înainte la editia a doua
Cuvânt înainte la editia a treia
Importanta tatalui pentru destinul individului

XV Introducere la „psihanaliza" de W.M. Kranefeldt (1930)
XVI Opozitia dintre Freud si Jung (1929)

Anexe
Bibliografie
Indice de nume
Indice de termeni