In acest volum, ritmul scrierii se apropie de cel cinematografic, autorul creand, totodata, o reusita alternanta a situatiilor. Astfel, de la disciplina penitenciara, in fapt o terifianta batjocura la adresa condamnatilor, actiunea este translatata spre o "paranghelie cazona". De la arestarea unei batranici, care va fi condamnata la moarte pentru ofensa la adresa Fuhrerului, se ajunge la intalnirea a doi afaceristi in uniforma – Porta si trompetul-cavalerist Rudolf Kleber, care, suprem argument, i-a cantat lui Hitler. Trocul cu tigari cu opiu contra poze porno e savuros, portretele celor doua personaje fiind creionate cu un indiscutabil umor (amintind de Hasek si al sau brav soldat Swejk).

Hassel reuseste, de asemenea, o paralela socanta intre teroarea de tip Gestapo si aceea, cu nimic mai prejos, practicata de NKVD-ul sovietic. Ceea ce ii induce cititorului credinta ca intre svastica si crucea verde a comisarilor sovietici au existat doar deosebiri de nuanta. Altfel spus, cam aceeasi Marie, cu alta palarie.

Alte doua personaje care provoaca cel putin repulsie sunt gardianul sef al inchisorii Altona, Stabsfeldwebelul Stalschmidt, si Standartenfurerul SD Paul Bielert.