Învierea lui Hristos cu trupul, piatra de poticnire în toate timpurile, constituie totusi fundamentul revelatiei evanghelice.

O veritabila întelegere a credintei este, azi mai mult ca oricând, necesara, caci „materialismul dogmatic, erotismul spasmodic, cautarea unei nirvana impersonale nu au alta cauza decât ezitarea crestinilor contemporani de a proclama si încerca sa traiasca învierea trupului“.

Adevarata traditie biblica si patristica este învierea comunicata, este învierea noastra în Cel Înviat.

În asteptarea lumii noi, complet „schimbate la fata“, lumea Parusiei, „revolutia tehnica ar putea constitui foarte bine un al doilea Vechi Testament nu al primei, ci al celei de-a doua veniri. Ea unifica planeta tot asa cum Imperiul Roman unificase, în vremea Întruparii, lumea mediteraneeana“.

Ea descalifica vechile culte si, totodata, îl face pe individ mai constient de exigenta dreptatii. Exista evolutii indispensabile carora crestinii trebuie sa li se asocieze. Dar dincolo de ele si prin ele se contureaza, urgenta, problema sensului lor si a modului în care trebuie sa adere crestinii la ele.

Olivier Clément (1921–2009) este un scriitor, poet si teolog francez.

Ateu în tinerete, la vârsta de treizeci de ani s-a convertit la crestinism în confesiunea ortodoxa, sub influenta unor autori ca Vladimir Lossky si Nikolai Berdiaev. si-a desfasurat activitatea ca profesor la liceul Louis-le-Grand, la Institutul de teologie Saint-Serge din Paris si ca responsabil al revistei de teologie Contacts. A fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa al Facultatii de teologie ortodoxa din Bucuresti si al Facultatii de teologie catolica din Louvain.

Olivier Clément a fost interlocutorul mai multor reprezentanti de seama ai vietii spirituale contemporane, ca papa Ioan Paul al II-lea, patriarhul Athenagoras, Dumitru Staniloaie, frère Roger de Taizé, Andrea Riccardi.

Printre titlurile sale cele mai cunoscute se numara L’Église orthodoxe (1961), L’Essor du christianisme oriental (1964), autobiografia spirituala L’Autre Soleil (1975), Le Visage intérieur (2001), Orient-Occident: Deux passeurs, Vladimir Lossky et Paul Evdokimov (1985), Notre Père (1988), Rome, autrement: Une réflexion orthodoxe sur la papauté (1995), Taizé, un sens à la vie (1997), Petite boussole spirituelle pour notre temps (2008).