Marea greseala este ca oamenii au un Dumnezeu inventat de ei, ca sa asculte Dumnezeu de ei, nu ei de Dumnezeu (...) In masura in care te smeresti in masura aceea existi.

Aceasta antologie este un prilej de bucurie pentru cei ce si-au imbogatit sensibilitatea din sfaturile de finete duhovniceasca ale Parintelui Arsenie Papacioc si, nu in ultimul rand, pentru cei ce si-au completat cunostintele din gandirea Parintelui Cleopa Ilie, care a creat o epoca duhovniceasca.

Sfânta Traditie ne încredinteaza ca întotdeauna vor exista oameni ai lui Dumnezeu, deveniti temple ale Duhului Sfânt, povatuind multe suflete spre Împaratia Cerurilor. Si noi, lipsitii, ticalosii, întinatii si pacatosii – dintre care eu, cel ce scriu, sunt primul –, ca ucenici ai acestor Sfinti Batrâni, ne plecam cu pietate genunchii sufletului si ai trupului în fata lor si le suntem recunoscatori pâna la ultima suflare! Pentru fiecare frate si sora, preaiubiti în Duhul Sfânt, Batrânul este, dupa Sfântul Apostol si cetatean al Cerului Pavel (I Cor. 4, 15), omul cel mai important de pe pamânt, prin rugaciunile caruia noi nadajduim sa ajungem în Împaratia Cerurilor. Amin. (Arhim. Efrem Iosif)

Trebuie sa fim mereu preocupati de mântuirea noastra. Acesta este scopul principal, permanent, de neschimbat, de neuitat: mântuirea. Si de aceea trebuie sa fugim de obiceiuri si rutina. Totul în viata trebuie sa plece din aceasta fiinta a vietii noastre: inima.

E adevarat ca probleme sunt multe, dar nu trebuie sa dai drumul la sfoara care te leaga de cer. Daca îti dai drumul, cazi în neant, cazi în pacat, cazi în iad. Trebuie sa te tii de aceasta sfoara orice ar fi, oricât de puternice ar fi vânturile. Tine-te cum poti, în felul tau, dar tine-te! (Parintele Arsenie Papacioc)