Menite din nastere unui destin umil si supus puterii barbatului, pentru femeile trecutului exista doar perspectiva personajului de fundal.

Unele s-au dovedit însa firi aparte, care au rasturnat canoane si au marcat profund fata lumii. Nesocotind valori fundamentale precum virtutea, blândetea, ascultarea – specifice educatiei feminine traditionale –, ele au ajuns de-a lungul vremii sa conduca popoare, sa înfrânga mentalitati si sa-si influenteze contemporanii.

Prin felul de a-si duce viata, au stârnit polemici si scandaluri, au îngrozit în aceeasi masura în care au fascinat.

Cronicar înzestrat, cu scriitura alerta si captivanta, Philippe Delorme ne ofera înspre degustare voluptuoase felii de istorie galanta a umanitatii.

Portretele sale surprind atât splendoarea, cât si stridenta unor printese ramase în constiinta neamurilor, fie ca este vorba despre Cleopatra, Lucrezia Borgia sau Ecaterina II a Rusiei, despre Messalina, Christina a Suediei ori Margaret a Marii Britanii.

„... Istoria a fost scrisa cel mai adesea de barbati. Siguri de superioritatea lor si înfiorator de misogini, astfel de barbati le-au înfierat pe multe suverane si printese.

Când guvernau cu hotarâre, erau considerate crude si neînduratoare. Când se foloseau de farmecele lor pentru a-si seduce adversarii si a-i aduce de partea lor, se spunea despre ele ca sunt imorale pâna la pierzanie.

Acele trasaturi pe care mai toti cronicarii le considerau a fi virtuti pentru monarhii de sex barbatesc – curajul fizic, îndrazneala, inflexibilitatea, vigoarea erotica – erau stigmatizate atunci când le caracterizau pe regine, ca aducatoare de rusine si dezordine, nedemne de adevarata «feminitate»...“