Intrusul este, într-un anume sens, chiar un roman al înfrângerii regimului comunist.

Nu de catre democratie sau de catre firava opozitie interna, ci 1) de catre fortele obscure ale psihe-ei umane, si 2) de catre propria sa demagogie.

Niciunul dintre personajele din roman nu se lasa transformat în vreun fel de catre regim: Surupaceanu devine doar electrician, nu si comunist, Maria ramâne o femeie pe care discursul ofi cial despre „familia socalista“ n-o opreste sa-si caute fericirea în afara cuplului, directorul combinatului, desi se pregateste sa termine facultatea la seral, nu se transforma si în „activistul bun“, oferindu-i eroului Surupaceanu, dupa accident, doar un derizoriu post de portar [...].

Paradoxul întregii opere a lui Marin Preda este acela ca învingatori sunt numai învinsii, caci numai ei au puterea de a se ridica si de a o lua de la capat.

Conditia tragica a omului, în viziunea lui Preda, rezida în contradictia dintre imposibilitatea reîntoarcerii si evidenta încapatânatei reîntoarceri a fiintei strivite de istorie.

RaZVAN VONCU