Ion Iliescu. Fragmente de viata si istorie traita
Am implinit, la 3 martie anul acesta, 81 de ani. O viata de om, cu bune si mai putin bune. Am fost martor si actor al multor evenimente, dintre care unele au schimbat cursul istoriei. In cateva dintre aceste schimbari se poate gasi si contributia mea.
Ion Iliescu
Fragmente de viata si istorie traita - Ion Iliescu
Fragment: În 1971, cu ocazia unei vizite oficiale în Asia, nu m-am putut împiedica de a-i spune unui Nicolae Ceausescu entuziasmat de ceea ce vazuse în Coreea de Nord ca acest regim totalitar si dezumanizant transformase oamenii în roboti care nu mai gândeau sau care, cel putin, nu-si permiteau sa spuna ce gândesc.
La întoarcere, mi-am permis, iarasi, într-o "sedinta de lucru" privind activitatea ideologica, sa nu fiu de aceeasi parere cu el, vorbind despre raspunderile colective pentru orientarile de politica generala si ca, mai degraba decât a cauta responsabili individuali pentru cutare sau cutare erori, era poate mai util sa punem în cauza modul de functionare a partidului si a institutiilor sale. stiam ce fac, dupa cum eram convins si de faptul ca Nicolae Ceausescu nu va putea admite o asemenea sfidare, dar, în ceea ce ma priveste, alegerea era facuta, si atitudinea mea, deliberata: linia politica a partidului nu mai coincidea în câteva puncte esentiale cu viziunea si convingerile mele, drept pentru care nu mai puteam sa exercit functii de raspundere la cel mai înalt nivel, participând si cautionând o dictatura ce prevedeam ca va conduce tara, neîndoielnic, într-un impas.
Am fost "sanctionat" (trimis "pentru reeducare" la Timisoara), apoi supus unei tentative de "recuperare" în 1974 (prim-secretar al judetului Iasi), în fine, "pastrat în atentie" din 1979 (presedinte al Consiliului National al Apelor) si, în cele din urma, eliminat politic – din 1984 (director al Editurii Tehnice).
Ceea ce nu m-a împiedicat sa spun, în continuare, foarte deschis ceea ce gândeam, profitând, este adevarat, pe de o parte, de o anumita popularitate si simpatie acumulate, care nu-i permiteau lui Ceausescu sa ma elimine fara a stârni valuri, fapt care n-ar fi fost prudent pentru stabilitatea regimului sau.