Primul volum al Istoriei Romaniei trateaza elementele de baza ale evolutiei cultural-istorice, de la aparitia omului pe teritoriul României pâna la cucerirea romana.

Partea I a acestui volum acopera cea mai mare durata a istoriei României, din paleolitic pâna la prima perioada a epocii fierului, inclusiv (cap. I-III). Acest interval de timp, de aproximativ un milion de ani, ocupa un loc de prima importanta în ansamblul istoriei României, aflându-se la temelia întregului edificiu al evolutiei ulterioare.

Un deosebit interes prezinta, fireste, particularitatile cultural-istorice ale societatii umane din spatiul carpato-danubian din aceasta perioada, în strânsa legatura cu evolutia culturilor europene, îndeosebi ale acelora din sud-estul Europei, dar si cu civilizatiile evoluate ale Orientului Apropiat.

Partea a II-a a volumului (cap. IV-X) cuprinde o perioada relativ scurta, de circa 600 de ani, în care prezenta izvoarelor scrise alaturi de cele arheologice îngaduie o abordare nominala a fenomenelor istorice, în sensul îmbinarii evolutiei culturale cu cea a faptelor propriu-zise.

Punctul culminant al istoriei Daciei preromane îl reprezinta rastimpul cuprinzând domniile regilor Burebista si Decebal, reflectat arheologic în ceea ce se întelege prin „civilizatia geto-daca din perioade de maxima dezvoltare” (cap. VIII-X).