Mircea Cartarescu (fragment de jurnal): Ce imensa diferenta între vechile mele jurnale (cele dinainte sa fac, sa zicem, 40 de ani) si cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar si-n deznadejde, celelalte – disperate chiar si când viata pare blânda cu mine.''

Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepartata a mintii mele, atât de îndepartata ca am uitat, pe drum, de ce înaintez. Am adunat pe drum atâta experienta, încât nu mai pot face nimic cu ea, fiindca fiecare graunte de cunoastere se anuleaza cu toate celelalte: ca sa faci ceva trebuie sa stii putin.

Si, de altfel, dintre toate speciile literare – hai sa zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie – jurnalul e cea mai absurda. Mâna ta stânga da bani mâinii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu însuti stii de fapt mult mai bine decât cel care noteaza, caci durerea e autentica, pe când „ma doare“ e o conventie.

(Mircea Cartarescu)