Pentru prima oara în româneste versiunea definitiva a Jurnalului, tradusa dupa originalul neerlandez
Povestea tragica a Annei Frank e bine cunoscuta. Împreuna cu familia ei si alti cunoscuti evrei, Anne a stat ascunsa timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportarii în lagar, în asa-numita Anexa a sediului firmei patronate de tatal sau, în Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexa.
A tinut aici un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat constienta ca el va reprezenta un document important dupa ce razboiul se va sfârsi. În 4 august 1944, asadar nu mult dupa debarcarea Aliatilor în Normandia, când finalul recluziunii parea foarte aproape, Anne si ceilalti sapte locatari ai Anexei sunt arestati si mai târziu deportati cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu exceptia lui Otto Frank, toti vor muri.
Anne si sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagarul de la Auschwitz, tatal Annei va publica si va face cunoscut în toata lumea jurnalul fiicei sale.
Anne Frank este un nume familiar chiar si pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poarta strazi, scoli de pe toate meridianele. Îl poarta mult vizitatul muzeu din Amsterdam si fundatia care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secreta.
Anne Frank si jurnalul ei figureaza pe mai toate listele de excelenta ale veacului XX privitoare la personalitati si la carti - Cei mai importanti oameni ai secolului, Cele mai bune carti publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru acelasi secol, ca sa numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialisti, de ziaristi ori chiar de marele public.
Din 1947, când s-a publicat pentru prima oara în Tarile de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 65 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.
La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptarile sale teatrale si cinematografice, faptul ca a devenit materie de studiu în multe scoli din lume, ca a fost obiectul unor analize subtile, dar si tinta unor vehemente atacuri.
„Era o tânara scriitoare minunata. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parca ai vedea, la viteza marita, un film cu un fat care capata brusc chip si începe sa stapâneasca lucrurile... dintr-odata, descopera reflectia, brusc, face portrete, schite de personaje, si iata lungi întâmplari complicate, povestite atât de frumos, încât par sa aiba în spate zeci de ciorne. si fara intentia otravita de-a fi interesanta sau profunda. Este ea însasi...
Ardoarea, spiritul care o anima ? mereu activ, punând mereu lucrurile în miscare... E ca o surioara pasionala a lui Kafka, este fetita lui pierduta.“ (Philip ROTH, The Ghost Writer)
