„Teatrul si imagistica sa constituie un gen privilegiat care are posibilitatea sa reprezinte nelinistea acelui labirint de îngeri, demoni si minuni, care nu este altceva decât salasul dorintelor noastre. “
„Daca în Lima anilor ’50, orasul în care am început sa scriu, ar fi existat o miscare teatrala, este foarte probabil ca, în loc de romancier, sa fi devenit dramaturg.
Pentru ca teatrul, de pe vremea când înca pur-tam pantaloni scurti si am vazut la Teatrul Segura o punere în scena a piesei Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller […], a fost prima mea iubire. […]
Desi mi-am dedicat viata altor genuri de literatura, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodata si a continuat sa pâlpâie acolo în umbra, dând dovada în acest sens chiar piesele cuprinse în acest volum.
Scrierea lor a fost o permanenta placere si, în acelasi timp, o lectie de modestie si de sinteza, caci, spre deosebire de romancier, care este atotputernic si extrem de liber, autorul de teatru trebuie sa-si accepte conditia de simpla piesa a unui mecanism în care actorii, regizorii, scenografii, la fel ca timpul si mijloacele, joaca un rol prin-cipal în succesul sau esecul spectacolului. “
MARIO VARGAS LLOSA
Mario Vargas Llosa s-a nascut în Arequipa, Perú, în 1936. Studiaza literele si dreptul la Universidad Nacional Mayor de San Marcos din Lima si îsi obtine doctoratul în filozofie si litere la Universidad Complutense din Madrid. Traieste o vreme la Paris, apoi la Londra si la Barcelona.
Dupa o prima piesa de teatru scrisa în 1952 (La Huida del Inca), pusa în scena dar nepublicata, si un volum de povestiri aparut în 1959 (sefii), recunoasterea vine odata cu Premiul Leopoldo Alas.
Cariera sa de scriitor câstiga cu adevarat în notorietate în momentul publicarii romanului Orasul si câinii, care îi aduce Premiul Biblioteca Breve în 1962, Premiul Criticii în 1963 si care este repede tradus în peste treizeci de limbi.
În 1966 vede lumina cel de-al doilea roman al sau, Casa Verde, distins deopotriva cu Premiul Criticii în 1966 si cu Premiul International Rómulo Gallegos în 1967.
Urmeaza o opera vasta, acoperind genuri diverse, de la roman si povestire pâna la eseu, memorii si critica literara, încununata cu recunoasterea internationala si distinctii prestigioase: Conversatie la Catedrala, Pantaléon si vizitatoarele, Orgia perpetua: Flaubert si „Doamna Bovary“, Matusa Julia si condeierul, Razboiul sfârsitului lumii, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, Povestasul, Lituma în Anzi, Elogiu mamei vitrege, Caietele lui Don Rigoberto, Paradisul de dupa colt s.m.a.
Considerat de presa internationala un spirit renascentist al vremurilor moderne, Vargas Llosa s-a angajat intens si în viata politica si sociala din tara sa – în 1990 a candidat la presedintia Republicii Perú, dar a pierdut în ultimul tur.
În anul 2010 lui Mario Vargas Llosa i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatura.
