Semnarea si ratificarea Tratatului de pace cu România în 1947, a dat cale libera guvernului de la Bucuresti sa-si puna în aplicare planurile, fara restrictii.

Arestarea oponentilor politici, scoaterea în afara legii a Partidului National taranesc (Iuliu Maniu) si condamnarea liderilor sai, încetarea activitatii Partidelor National Liberal (Constantin I.C. Bratianu) si Social Democrat Independent (Constantin Titel Petrescu), scoaterea de la guvernare a Liberalilor-Tatarescu, au însemnat, în final, desfiintarea completa a pluralismului politic ce exista începând din anii Unirii Principatelor, sub Cuza Voda.

Controlul economiei de catre stat, sistemul de cote obligatorii din productia agricola, reducerea drastica din armata, epurarea masiva a corpului didactic universitar, introducerea „asesorilor populari“ în instante si abdicarea silita a Regelui Mihai I – toate impuse în 1947 – au asezat România în antecamera „Republicii populare“, votata, în 45 minute, la 30 decembrie 1947.

România, asa cum s-a dezvoltat începând din 1859, îsi încheie drumul în 1947.

Dinu C. Giurescu