Acest volum contine toate povestirile pe care le-am scris in deceniul al saptelea, una dintre perioadele cele mai dramatice din intreaga istorie a stiintei si tehnologiei. Anii aceia au cunoscut inventarea laserului, descoperirea codului genetic, lansarea primelor sonde automate spre Marte si Venus, descoperirea pulsarilor si aselenizarea. Multe dintre evenimentele enumerate – fie anticipativ, fie dupa ce s-au concretizat – sunt reflectate in povestirile pe care le veti citi; din acest motiv, le-am inclus in ordine cronologica.

Acesta este cel de-al saselea volum al meu de povestiri si am fost ispitit sa-l subintitulez Ultimele texte – in nici un caz ca o aluzie la mortalitatea mea (intentionez cu toata seriozitatea sa vad ce se va petrece in anul 2001), ci pentru ca se pare ca scriu tot mai putin, ocupandu-ma intr-o masura din ce in ce mai mare cu conferinte, calatorii, filmari si scufundari oceanice. Extrapoland de la actuala mea rata de productivitate, volumul al saptelea pare sa se afle atat de departe in viitor, incat poate ca ar fi mai bine sa-mi adaug ocazionalele povestiri la editiile ulterioare ale cartii de fata.

„Vantul solar“ purta titlul „Iahtul solar“, cand a aparut prima data in revista Boys’ Life. Printr-una dintre acele stranii coincidente care apar adesea in literatura (vezi „Herbert George Morley Robert Wells, Esq.“), Poul Anderson a folosit acelasi titlu, aproape simultan.

Conceptul lansatorului selenar din „Maelström II“ a fost, cred, enuntat intaia data in articolul meu „Lansarea electromagnetica, o contributie majora la zborul spatial“ (Journal of the British Interplanetary Society, noiembrie 1950).

Predictiile detaliate pentru evenimentele care se vor petrece, asa cum sunt descrise in „Culminatia Pamantului“, au fost facute de Jan Mecus (Journal of the British Astronomical Association, vol. 72, nr. 6, 1962). Sunt extrem de indatorat lucrarii domnului Mecus, atat pentru informatie, cat si pentru inspiratie.

Expresia „Rotile lui Poseidon“ (din „Intalnire cu Meduza“) a fost formulata de amicul meu, regretatul Willy Ley, iar citatele relevante au fost preluate din cartea sa Pe Pamant si in cer. Motivul acestui fenomen extraordinar si impresionant nu este inca priceput pe deplin.

Finalmente, vreau sa adaug ca acest volum poate pretinde un modest record prin „Cea mai lunga povestire science-fiction scrisa vreodata“; o povestire mai lunga n-a fost si nu va fi scrisa niciodata.

ARTHUR C. CLARKE