Lupul de mare. Jack London a încercat, în tot ceea ce a facut, sa fie deasupra celorlalti. Mai bun, mai puternic, mai inteligent.

A muncit pentru a-si ajuta familia, s-a luptat cu foametea si cu frigul în Alaska, a scris pentru a dovedi ca-si poate câstiga pâinea nu doar cu forta bratelor, ci si cu puterea mintii. A citit pe rupte, pentru a compensa lipsa unei educatii formale. si a reusit sa fie deasupra tuturor, întocmai supraomului lui Nietzsche, filozof pe care London l-a admirat si contestat în acelasi timp.

Teza supraomului se afla în conflict cu convingerile politice ale lui London, care credea în socialism si sustinea egalitatea între oameni.

Acest conflict apare si în romanele sale, cel mai elocvent exemplu fiind Lupul de mare.

Puntea corabiei Naluca devine ringul confruntarii de idei dintre supraomul Lup Larsen si Van Weyden, de dezbat ideile lui Nietzsche si Spencer, se discuta teoria evolutionista a lui Darwin, toate pe întelesul marii mase de cititori.

Romanul a devenit peste noapte un subiect la moda despre fiecare avea o parere, iar vânzarile înregistrau record dupa record. Iar acum, la un secol de la aparitie, nu este câtusi de putin demodat.