„Maresalul Ion Antonescu – o biografie” aduce o perspectiva inedita, care îi va nemultumi si pe istoricii români, si pe cei evrei.

Cartea urmareste în 812 pagini firul vietii maresalului Ion Antonescu, de la nasterea sa (2 iunie 1882) si pâna la moarte (1 iunie 1946).

Tesu Solomovici prezinta greselile istorice pe care le-a facut maresalul Antonescu, printre care se numara si deportarea evreilor în Transnistria, abordeaza problema bolilor lui Antonescu si a falsului proces prin care a fost condamnat la moarte.

Autoul a declarat pentru „Adevarul”, într-un interviu-fluviu, ca au fost presiuni din partea istoricilor evrei si români, ca aceasta biografie amanuntita a lui Ion Antonescu sa nu fie publicata.

Volumul îl prezinta pe Antonescu nu ca pe un monstru, ci ca pe un om, ca pe un român si militar care si-a iubit enorm tara. S-a crezut providential si a savârsit o serie de fapte mari, pe care România si le va aminti, dar si greseli de neiertat.

[....]

"Am descoperit documente importante care atesta rolul primordial pe care l-a avut Ion Antonescu în campania militara a trupelor românesti împotriva armatei maghiare si ocuparea Budapestei.

Am fost surprins cum aceasta campanie stralucit gândita si executata de Ion Antonescu a fost lasata în obscuritate, aproape uitata. Antonescu nu i-a stimat pe unguri si îi acuza de toate uneltirile posibile împotriva neamului românesc.

Fara sa tina seama de vointa occidentala, el a facut tot ce a fost posibil ca trupele române sa continue ofensiva, sa ocupe Budapesta si sa le dea ungurilor o lectie dureroasa de neuitat"

[....]

Am fost surprins sa constat din unele documente aproape necunoscute, cât de strânse erau legaturile generalului cu sefii Ambasadei Germaniei, în zilele premergatoare alungarii regelui Carol al II-lea si preluarea puterii, si concomitent cu sefii Partidelor Istorice, Iuliu Maniu si Gh. Bratianu.

La Manastirea Bistrita unde fusese exilat de regele Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu nu era un izolat. Ofiterul superior german Gerstenberg îl vizita asiduu, si împreuna au pus la punct debarcarea regelui.

Dupa un SOS lansat de Carol al II-lea, în drumul de la Manastirea Bistrita la Palatul Regal, Antonescu a avut o întâlnire secreta cu Iuliu Maniu. Ei au discutat, desigur, despre debarcarea regelui.

Cartea mea pune în evidenta, puternic, acest aspect nou. Regele Carol al II-lea a fost pacalit de Antonescu; acesta nu a avut niciodata dorinta sa-l salveze pe rege.

(Autorul)