Definita ca proces psihic de înregistrare, pastrare si regasire a informatiei receptate, memoria este faptul primordial al istoriei dezvoltarii psihicului pe scara animala, cât si mecanismul fundamental care asigura functionarea orientata a individului în timp si spatiu, prin prisma actualizarii selective a experientei acumulate.

Rezultatul global este constituirea unei „lumi interioare“ personale.

Deoarece a constatat ca memoria a fost studiata de numerosi cercetatori, dar fara nicio preocupare pentru patologia ei, Th. Ribot îsi propune sa realizeze un eseu de psihologie descriptiva a memoriei si a maladiilor sale.