Osho scoate în evidenta profunzimea lucrarii lui Kahlil Gibran, ne decodifica simbolistica prin care Gibran arata care este modul întelept de a trai, ne ajuta sa descoperim foarte multe aspecte care pot scapa în urma lecturii superficiale a poemului lui Gibran.

Osho este asemeni unei brize puternice dar placute, care înconjoara planeta, înlaturând fatarnicia rabinilor si papilor, împrastiind minciunile de pe mesele birocratilor, agitând magarii din grajdurile celor puternici, ridicând fustele pudibonzilor patologici si gâdilând spiritualitatea moarta, readucând-o la viata.

Isus a avut parabolele, Buddha sutrele, Mahomed fantezia noptilor arabe, Osho are ceva mult mai potrivit pentru o specie afectata de lacomie, frica, ignoranta si superstitii: comedia cosmica. Osho nu face decât sa ne strapunga mastile, sa ne alunge iluziile, sa ne elibereze de dependente si sa ne demonstreze autolimitarea si deseori tragica nebunie de a ne fi luat prea în serios." (Tom Robbins)

În felul sau, Profetul este o carte unica, morala si moralizatoare, dând poeziei vârfuri semete, iar gândirii adâncimi neasteptate prin ineditul expresiei si claritatea ideilor supuse analizei celei mai profunde. si aceasta deoarece Kahlil Gibran n-a considerat niciodata Profetul ca o simpla carte, ci ca un mesaj spre înnobilarea oamenilor..." (Radu Carneci)

Fragment din carte :: Mesia. Profetul de Kahlil Gibran reflectat de Osho

Care sunt temerile voastre? Care sunt problemele care va chinuie? Voi le-ati ales, nu v-au fost impuse.

Cine v-a spus sa fiti gelosi pe altii mai inteligenti, mai puternici, mai bogati? De ce ati ales sa fiti invidiosi?

Geloziile si invidiile va distrug inutil energia. Mai degraba gasiti alte utilizari pentru aceasta energie, mai creative. Si va spun un mare adevar: nu exista om pe lume care sa nu se fi nascut cu ceva de care poate fi mandru, care sa nu poate aduce ceva nou, frumos, care sa imbogateasca existenta. Nimeni n-a venit in aceasta lume gol de continut.

Ati vazut copiii nou-nascuti? Manutele lor sunt stranse. O mana inchisa, un pumn, este un mister, nimeni nu stie ce se ascunde inauntru.

Ati vazut vreodata un om mort? E imposibil sa-si tina mainile stranse, in pumn. Omul moare cu mana deschisa, gol, epuizat. Acestea sunt metafore.

Va spun ca un copil e plin de posibilitati, nu are de ce sa fie gelos pe nimeni. Eu unul n-am fost gelos niciodata, nici pe Lao Tze, Moise, Krishna sau Buddha.

Am fost si sunt enorm de fericit ca macar cativa oameni ajung sa-si realizeze potentialul. Si mi s-a spus nu de putine ori: “Apartii aceleiasi semintii. Daca Buddha s-a ridicat atat de sus, si tu vei putea, intr-un domeniu sau altul. Poate te vei ridica chiar mai sus; timp de douazeci si cinci de secole s-au invatat si descoperi atatea, si mii de oameni au atins acele inaltimi – Kabir, Nanak, Iisus, Rabindranath...

Tu de ce sa nu poti?” Adevarul e ca nimeni nu te impiedica, in afara propriei tale persoane.