...Va închipuiti surpriza mea, în zori, cînd m-a trezit un glas firav si ciudat. Zicea:
– Te rog... deseneaza-mi o oaie!
– Poftim?
– Deseneaza-mi o oaie...

Am sarit în picioare de parca as fi fost lovit de trasnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atentie. Si am vazut un prichindel cu totul extraordinar care ma privea cu gravitate. (...)

M-am uitat asadar la acea aparitie facînd ochii mari de uimire. Nu uitati ca ma gaseam la o mie de mile de orice tinut locuit. Or, omuletul meu nu mi se parea a fi nici ratacit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frica. Nu avea deloc înfatisarea unui copil pierdut în mijlocul desertului, la o mie de mile de orice tinut locuit. Cînd am izbutit în cele din urma sa vorbesc, i-am spus:

– Dar... ce faci aici?

Iar atunci el îmi repeta, foarte blînd, ca pe un lucru foarte serios:

– Te rog... deseneaza-mi o oaie... (...)

Cînd misterul este prea impresionant, te lasi coplesit si faci ceea ce ti se spune. Pe cît de absurd îmi parea, la mii de kilometri departare de orice tinut locuit si în pericol de moarte, mi-am scos din buzunar o foaie de hîrtie si un pix. Dar mi-am amintit atunci ca studiasem mai ales geografia, istoria, aritmetica si gramatica si îi spusei omuletului - cu un pic de amaraciune - ca nu stiam sa desenez. El îmi raspunse:

- Nu-i nimic. Deseneaza-mi o oaie.

Cum nu desenasem niciodata o oaie, am refacut unul din cele doua desene pe care le stiam. Cel cu sarpele boa inchis. Am fost stupefiat sa-l aud pe omulet raspunzîndu-mi:

- Nu! Nu! Nu vreau un elefant într-un boa. Un sarpe boa este foarte periculos, iar un elefant este prea mare si încurca. La mine este foarte putin loc. Am nevoie de o oaie. Deseneaza-mi o oaie.

[.....]

- Nu cunoastem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum însa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei cu adevarat sa ai un prieten, îmblânzeste-ma!

- Ce trebuie sa fac? zise micul print.

- Trebuie sa ai foarte multa rabdare, raspunse vulpea. La început, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, în iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neîntelegeri. Însa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce în ce mai aproape de mine...