In decembrie 1937, la ultimele alegeri democratice din Romania interbelica, Miscarea legionara se dovedise o forta politica insemnata, castigand 15,58% din sufragii (locul al treilea dupa PNL si PNT).

[...]

In septembrie 1940, Miscarea ajunge la guvernare, intr-un Executiv condus de prestigiosul militar, generalul Ion Antonescu. Acesta nu era foarte convins de capacitatea administrativa a extremistilor de dreapta, insa i-a acceptat la insistentele germanilor.

In cele cinci luni de „coabitare”, generalul si legionarii au dus o paguboasa lupta pentru putere, care s-a incheiat tragic la 21 ianuarie 1941, cand, in toata tara, au izbucnit violente intre armata si extremistii de dreapta. Cu suport german, Ion Antonescu iese „invingator”, pornind o campanie dura de neutralizare a fostilor parteneri de guvernare.

Lucrarea de fata analizeaza evolutia Miscarii legionare dupa acest moment, al ruperii relatiilor generalului cu legionarii, si pana la lovitura de Palat de la 23 august 1944, cand Ion Antonescu este indepartat de la conducerea statului.