Stendhal, pe numele sau adevarat Henri-Marie Beyle a fost un scriitor francez renumit pentru finetea analizei sentimentelor personajelor sale si pentru lipsa intentionata de sensibilitate a stilului sau.

Stendhal a participat direct la razboaiele care au urmat Revolutiei franceze si din perioada Primului Imperiu napoleonian ca ofiter de dragoni si ca intendent militar.

Între 1800 si 1801 Stendhal participa la Campania din Italia ca sublocotenent în al saselea Regiment de dragoni. Întors la Paris, el încearca sa se impuna în domeniul comercial, literar si seducând femeile.

În data de 3 august 1810, Stendhal este numit auditor în cadrul Consiliului de Stat, participând la administratie si la razboaiele napoleoniene.

Dupa caderea Imperiului care urmeaza Campaniei din Franta, în 1814, el pleaca în Italia, unde îsi va grava pe cartile de vizita : "Waterloo - ce pacat! Înca sase luni si as fi fost numit prefect de Sarthe la Le Mans".

In Napoleon cititorul va avea surpriza de a descoperi aici un nou Stendhal, un Stendhal al istoriei politice.

El a facut aceste insemnari despre Napoleon, in doua etape, la un interval de aproape douazeci de ani intre ele. Tot ce a scris a fost adunat sub titlul general de Napoleon in doua volume, Viata lui Napoleon si Marturii despre Napoleon.

Stendhal este unul din primii istorici care au scos in evidenta principiul moral care sustinea fatada oficiala a regimului, si cum primul Imperiu era ajutat de aceasta emulatie care tindea catre aceleasi satisfactii, catre aceeasi nevoie de a straluci, de a se remarca, de se distinge cu orice pret.

Imperiul facea sa se nasca toate aceste porniri si sentimente nu numai la francezi, ci deopotriva la toate popoarele unde Napoleon isi ducea armatele.

Reactiile Italiei, in mod cu totul special, n-au fost nicicand analizate cu mai mult rafinament decat a facut-o el.