„...geopolitica nu este marcata, în mod necesar, de cinism.
Luarea în calcul a unor realitati inerente relatiilor internationale - întâietatea (pâna la un anumit prag, în functie de regimurile si de liderii lor) intereselor economice sau strategice asupra consideratiilor umane; recursul recurent la utilizarea fortei armate; instrumentalizarea tematicilor populare cu finalitati expansioniste - vine oare dintr-o atitudine „machiavelica”?
În afara de aceasta, a gândi razboiul înseamna oare si a-l visa?
Cu certitudine, nu, si Raymond Aron a avut, la timpul sau, marele merit de a fi reabilitat nu atât pofta de razboi a marelui strateg prusac Carl von Clausewitz, cât cadrul sau conceptual. În fond, aceasta neîncredere fata de geopolitica ar fi putut proveni de la o confuzie, mai exact de la credinta ca geopolitologul ar subscrie - dintr-o slabiciune, usurinta sau empatie pentru obiectul sau de studiu - la reprezentarile considerate drept belicoase sau, înca si mai grav, ca ar scuza comportamente criminale.
Trebuie oare sa mai reamintim, în acest context, ca a întelege si, mai apoi, a explica, nu semnifica neaparat a adera si, mai apoi, a încuraja, si ca onestitatea intelectuala constituie, pentru cercetatorul de buna-credinta, o pavaza în principiu salvatoare?”