Legatura lui Jack London cu marea a început înca de pe vremea când era copil si, împreuna cu tatal adoptiv, iesea la pescuit în largul coastei Californiei.

Navigând în mici barci de pescuit, imaginatia îl purta spre luxuriante insule tropicale sau spre alte tinuturi exotice.

La doar cincisprezece ani, Jack London a cumparat o mica goeleta, cu care a început sa pescuiasca ilegal stridii.

În scurt timp, a înteles ca „meseria” de braconier de stridii era nu numai extrem de banoasa, dar si extrem de periculoasa. La piratii de stridii, bautura, bataile si împuscatorile erau lucruri obisnuite. Îsi furau sau incendiau barcile, se omorau unii pe altii.

Multi din cei care scapau teferi din încaierari sfârseau în beciurile politiei. Jack era un braconier curajos si în curând si-a facut propria flotila de pesuit, pe care a condus-o în lupte victorioase cu rivalii. si-a câstigat, pe buna dreptate, titlul de „Print al piratilor de stridii”. A început sa bea si sa caute scandaluri.

A fost la un pas de moarte când, dupa o betie crunta, a cazut în apa, a fost prins într-un vârtej si era cât pe ce sa se înece.

La scurt timp dupa ce a scapat din vârtejul care era sa-i puna capat vietii, vasul lui a fost oprit de un ofiter de politie care i-a propus sa se înroleze în Patrula de pescuit, ca plata urmând sa încaseze jumatate din valoarea amenzilor pe care le va fi dat braconierilor.

Jack London a acceptat si a trecut în extrema cealalta. si a consemnat întâmplarile traite atunci în cartea Patrula de pescuit.