Pestera are ca tema opozitia dintre realitatea virtuala, o lume de simulacre creata de societatea postindustriala, si realitatea traditionala a artizanului.

O familie de mestesugari, olari din tata-n fiu, traieste si iubeste in umbra Centrului, o constructie tentaculara menita sa le asigure oamenilor fascinati de ea absolut totul, de la produse de consum pina la „senzatii naturale”: muscatura gerului, mingiierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se gasi in pestera din mitul platonic, model abreviat al unei lumi in care intoarcem spatele realitatii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid.

Ca si in romanele anterioare ale scriitorului portughez, in Pestera se confrunta doua universuri distincte: unul aflat intr-un rapid proces de extinctie si altul care creste si se multiplica asemenea unui joc de oglinzi, confruntare ce reflecta criza sfirsitului de secol si de mileniu.

Recomandari pentru cartea Pestera, Jose Saramago

~ Viata noastra devine din ce in ce mai mult o viata virtuala si nu am trait niciodata in asa masura ca acum in ceea ce Platon si-a imaginat ca este «pestera»: locul unde oamenii stau, privind drept inainte, spre un perete pe care se perinda umbre, confundind aceste umbre cu realitatea. (Jose Saramago)

~ Departe de a se culca pe lauri, Jose Saramago, detinatorul Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1998, revine cu un nou roman: o alegorie amara, tulburatoare, o lucrare de exceptie care se alatura celorlalte doua capodopere: Eseu despre orbire si Toate numele. (Kirkus Reviews)

~ Saramago are abilitatea extraordinara de a transforma o naratiune complexa intr-o parabola accesibila oricui. Generoasa, elocventa, Pestera este o opera fundamentala scrisa de un gigant al literaturii contemporane. (Publishers Weekly)

~ Un roman plin de compasiune despre loialitate, dragoste si lupta oamenilor impotriva fortelor care incearca sa le distruga spiritul. (People)

~ Jose Saramago este unul dintre cei mai originali si mai remarcabili scriitori europeni. Romanele lui au forta nestavilita a ironiei, profunzimea meditatiei tragice si capacitatea de a transforma lucruri, sentimente si ginduri nedeslusite in cuvinte de neuitat. (Los Angeles Times)

~ Opera lui Saramago se inscrie in cadrul mai vast al unei hermeneutici a memoriei, pentru care istoria reprezinta numai o «prima carte», un icon care trebuie descifrat si deconstruit. (Mioara Caragea)

~ Anumiti autori, printre care ma includ, privilegiaza, in povestile pe care le spun, nu istoria pe care au trait-o sau o traiesc (fugind astfel de capcanele confesionalismului literar), ci istoria propriei memorii, cu exactitatile si scaparile ei, cu minciunile ei care sint in acelasi timp adevaruri si adevarurile ei care nu se pot feri de a fi in acelasi timp minciuni. Daca ma gindesc bine, eu sint numai memoria pe care o am, si aceasta este singura istorie pe care vreau si pot s-o povestesc.
(Jose Saramago)