Polemica Paulescu exista în primul rând pentru ca cercetarile de laborator ale savantului român au fost citate în America de Nord si Europa.

În absenta acestei recunoasteri, faptul ca Nicolae C. Paulescu a publicat zeci de articole, brosuri si carti antisemite si a fost vicepresedintele fondator al Ligii Apararii Nationale Crestine nu ar stârni controverse.

Nu ar deranja mult nici faptul ca aceste activitati reprobabile nu au fost dezvaluite publicului din România si comunitatii stiintifice internationale.

Pentru cei care vor sa-si formeze propria opinie în legatura cu aceasta dezbatere, cartea de fata prezinta documentele care pot sa determine daca Paulescu a descoperit insulina, daca opera stiintifica a lui Paulescu a fost contaminata de antisemitism si daca Paulescu i-a influentat pe aderentii politicii xenofobe care a dus la Holocaustul din România.

Monografia descrie si modul în care statuia lui Paulescu a fost ridicata pe un piedestal de exagerari (descoperirea insulinei) si omisiuni (scrierile antisemite si activitatea politica de extrema dreapta) în epoca national-comunista instaurata de Nicolae Ceausescu si în perioada de tranzitie catre claritate si adevar prin care trece România din 1989.

În 1922, fiziologul Nicolae C. Paulescu a brevetat „pancreina“ si a înfiintat, alaturi de A.C. Cuza, Uniunea Nationala Crestina, primul partid antisemit din istoria României.

Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apararii Nationale Crestine si au ales sa puna o svastica neagra în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid.

Paulescu a fost vicepresedintele Ligii, în numele careia declara, în 1925, ca „România Mare e ca un fruct splendid de o frumusete uimitoare. Dar ea poarta în sânul ei un parazit de curând pripasit, care-i suge toata vlaga.
Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otraveste fiii în cârciumi nenumarate, care îi rapeste fecioarele si le face sa devina sterpe, care prin tot felul de speculatii fura pâinea de la gura bietilor Români si care, în sfârsit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolsevism, încearca sa aduca pe acesti jefuiti în starea urgisita de robi ai lui Iuda.“

Pentru Paulescu, concetatenii lui evrei erau paduchi care trebuiau eliminati de pe teritoriul tarii: „Deparazitarea nu s-ar putea face pe spinarea vecinilor care, fiind si ei pâna peste cap plini de paduchi, ar refuza mortis sa mai primeasca si pe ai nostri. Ar trebui deci ca toate tarile infectate de jidani sa stabileasca de comun acord o cloaca (în Palestina, în Africa sau în America) unde sa-si poata fiecare arunca laturile.“

Aceste asertiuni vor constitui jaloanele discursului antisemit din România interbelica, iar incriminarea în grup a evreilor ca agenti ai bolsevismului va fi folosita nu mult mai târziu de Ion Antonescu pentru justificarea deportarii populatiei evreiesti din Bucovina si Basarabia în Transnistria.

Peter Manu, medic, a facut stagii de medicina interna la Bucuresti, Paris si New York, a obtinut diploma de specialist de la American Board of Internal Medicine si este Professor of Clinical Medicine la Albert Einstein College of Medicine în New York. A publicat rezultatele cercetarilor sale în Annals of Internal Medicine, Archives of Internal Medicine, American Journal of Medicine, Journal of the American Medical Association etc. si a contribuit la tratatul Cecil’s Textbook of medicine (Philadelphia, 2007).

Horia Bozdoghina, istoric, a facut cursuri de specializare în istoria Holocaustului organizate de Universitatea Babes-Bolyai si Institutul de Iudaistica si Istoria Evreilor din Cluj-Napoca si a participat la manifestari stiintifice pe tema Holocaustului desfasurate în România, Israel si SUA. Este autorul monografiei Nicolae Iorga si Partidul Nationalist-Democrat în viata politica a României (Sibiu, 2007), a publicat articole în Transilvania, Studia Universitas Cibiniensis si Holocaust Studies si a contribuit la volumul colectiv Partide politice si minoritati nationale din România în secolul XX (Sibiu, 2008)