Desi este primul roman al scriitoarei britanice, Profesorul a fost publicat în 1857, postum, în ciuda repetatelor eforturi ale autoarei de a gasi un editor.

Cu toate acestea, Charlotte Brontë nu a renuntat niciodata la el; l-a iubit poate mai mult ca pe celelalte romanele ale sale, asa cum o mama este mai apropiata de unul dintre copiii ei, daca este nedeptatit de altii.

Inspirat din perioada petrecuta la Bruxelles, rod al framântarilor interioare prilejuite de dragostea neîmpartasita a scriitoarei pentru profesorul ei de franceza, romanul este scris la persoana întâi din perspectiva unui personaj masculin.

Naratorul este William Crimsworth, un orfan care-si deapana amintirile sub forma unei scrisori-fluviu adresata unui fost coleg de scoala.

Eroul principal este eliberat de umilintele la care este supus de fratele sau, ca angajat în fabrica acestuia, din Yorkshire. Pleaca la Bruxelles, unde îsi gaseste o slujba de profesor. Flirteaza cu directoarea scolii, Zoraide Reuter.

În cele din urma se îndragosteste de o eleva-profesoara, considerata de critici personajul feminin cel mai apropiat de realitate al Charlottei Brontë.

Dincolo de deceptiile iscate de judecatile personale uneori legate de convingerile religioase ale scriitoarei, romanul e plin de elocventa si de miez.

Este focalizat asupra relatiei dintre predominanta erotica si identitatea sociala.

Ca slujbas fara avere si statut, Crimsworth este fatalmente constient de faptul ca nu este atragator pentru femei. Frances este si ea o orfana, saraca si umila caracterizare ce reliefeaza legatura intrinseca dintre inferioritatea statutului social si reprimarea impusa sentimentelor.

Prin ea, Brontë exploreaza obsesia adversitatilor întâmpinate de femeile lipsite de mijloace si relatii.

Atât Frances, cât si Crimsworth contrabalanseaza absenta avantajelor în plan social cu munca asidua si autostapânirea, virtuti recompensate prin securitatea pecuniara si garantarea unei locuinte.